9 minuni naturale din Portugalia pe care merită să le vezi măcar o dată în viață

În Valea Douro, inclusă din 2001 în patrimoniul UNESCO, râul taie chei adânci printre munți înainte de a se vărsa în ocean. Serra do Marão și Serra de Montemuro opresc vânturile umede ale Atlanticului, creând un microclimat aparte: printre stejari și sălcii plutește miros de cimbru portughez, iar cerul e brăzdat de gaia roșie, bufnițe și acvila de munte. Pe versanți se furișează mistreți și pisici sălbatice, iar seara ies la zbor liliecii. Peste stratul natural se suprapune cel creat de om: terasele viticole – deopotrivă agricultură și peisaj cultural.

Valurile a milioane de ani au scobit în țărmul Algarve o boltă uriașă, cu o deschidere rotundă în tavan prin care lumina cade peste apa turcoaz și peste plaja din interior. Accesul este posibil doar de pe mare: poți ajunge cu caiacul, cu placă SUP sau cu barca, alunecând prin cele două arcade. Locul e irezistibil, însă îmbăierea este interzisă.

În largul insulei São Miguel, activitatea vulcanică a modelat această insuliță aproape perfect circulară. În interior se află o lagună turcoaz cu o mică plajă, iar în jur mișună bancuri de pești. Rezervația naturală este loc de cuibărit pentru numeroase păsări și poate fi vizitată cu ambarcațiuni regulate din iunie până în septembrie. Este excelentă pentru scufundări în apnee și scufundări cu butelie; în 2019 a găzduit o etapă a Red Bull Cliff Diving World Series.

Pe malul acestui lac vulcanic din inima insulei São Miguel totul vorbește despre forța adâncurilor: izvoare care fumegă, aburi sulfuroși, iar ultima erupție datează din 1630. Tradiția Cozido das Furnas e vie și astăzi: tocana se gătește în oale îngropate în pământ, la căldură geotermală, circa șase ore. Un traseu de aproximativ 8 kilometri înconjoară lacul și poate fi parcurs confortabil pe jos sau cu bicicleta.

Pe platoul Paul da Serra se află un colț fermecător al pădurii relicte Laurissilva: printre copaci seculari, cu coroane contorsionate, se așază adesea o ceață lăptoasă. Zona de liniște a Parcului Natural al Madeirei este și punct terminus pentru mai multe drumeții – PR13 Vereda do Fanal și PR14 Levada dos Cedros. Dimineața este cel mai spectaculos moment, iar pe poteci apar adesea vaci care pasc liber.

Întâlnirea dintre falezele aurii și apa limpede a devenit emblematică. Privită dinspre dubla arcadă de piatră, linia țărmului desenează o inimă – de aici și numele său neoficial. Plaja e ideală pentru înot și snorkeling, iar aici capătul oriental marchează unul dintre punctele Traseului celor Șapte Văi Suspendate. Adesea ocolită de cele mai mari aglomerații, își sporește astfel farmecul.

Multă vreme, acest promontoriu a fost privit drept „capătul lumii”: romanii credeau că aici apune Soarele, iar în epoca marilor descoperiri de aici plecau corăbiile spre oceanele necunoscute. Faleza de circa 76 de metri marchează punctul cel mai sud-vestic al Europei; pe vreme senină, lumina farului de la Cabo de São Vicente se vede până la aproximativ 60 de kilometri. Vântul, valurile și orizontul fără sfârșit dau locului o forță brută.

Pe țărmul sud-estic al Portugaliei se întinde un lanț de lagune, bancuri de nisip și mlaștini sărate. Aici trăiesc flamingo roz, lopătari, stârci cenușii și, ca simbol al parcului, găinușa de baltă purpurie; apele adăpostesc pești, anghile, sepii și scoici, iar pe țărm pot fi observate uneori vidre. Pentru explorare sunt potrivite tururile cu barca din porturile Faro, Tavira, Cabanas sau Fuseta, dar și traseele pietonale sunt foarte ofertante.

Singurul parc național oficial al Portugaliei se află în extremitatea nord-vestică a țării, pe aproximativ 70.000 de hectare, fiind protejat ca rezervație a biosferei UNESCO. Munți de granit alternează cu văi luxuriante, iar cascadele fragmentează peisajul. Cu puțin noroc pot fi observate lupul iberic, capra iberică, cerbul sau acvila aurie. Urmele drumurilor militare romane și satele de munte ascunse – Soajo, Lindoso, Pitões das Júnias – vorbesc despre vechea alianță dintre oameni și natură.

(Sursă: Independent)