Construită în jurul anului 125 d.Hr. de către împăratul roman Publius Aelius Hadrianus, a fost de fapt a treia iterație a structurii. Primul Panteon a luat foc în jurul anului 80 d.Hr. și a fost reconstruit la scurt timp după aceea, dar a fost lovit de fulger și a ars din nou în jurul anului 110 d.Hr. Soarta clădirilor a dus la zvonul că Panteonul a fost blestemat.

Fațada structurii finalizate avea motive grecești antice, cu o intrare în portic cu un fronton - un vârf triunghiular - și două rânduri de coloane corintice. Interiorul aerisit era acoperit de o cupolă, care este încă cea mai mare cupolă de beton fără susținere directă din lume.

La ce a fost folosit?

Panteon înseamnă „toți zeii” și, deși se crede în mod obișnuit că a fost un loc de cult dedicat zeităților romane, scopul său inițial este de fapt necunoscut. Cu puține mențiuni despre aceasta în textele antice, istoricii au fost lăsați oarecum în întuneric. Deși ar putea fi un templu, clădirile romane erau de obicei structuri multifuncționale. Din secolul al VII-lea a fost transformat într-o biserică catolică.

Legendele spun că este chiar locul unde fondatorul Romei, Romulus, s-a înălțat la cer. Alții cred că Panteonul era locul unde împăratul roman putea comunica cu zeii. Oricum ar fi fost, la fel ca multe fapte arhitecturale romane, structura impunătoare a fost o demonstrație de putere, un simbol important al puterii Imperiului Roman.

Într-adevăr, arhitectura romană a vremii întruchipa bogăția, puterea și demnitatea. Secole mai târziu, arhitecții neoclasici s-au referit la combinația de portic și cupolă a Panteonului pentru a impregna clădirile lor cu aceleași valori, de la Capitoliul din Washington, până la Casa Somerset din Londra.

​Cum a fost construit?

Panteonul a fost o minune arhitecturală a Imperiului Roman. Oculus (în latină înseamnă „ochi”) este o deschizătură din centru domului, care arată o măiestrie a geometriei și construcției – și azi este impresionant că puteau construi domuri la această scară și să lase o deschizătură ca un ochi în centru. Soarele strălucește prin Oculus și, atunci când este furtună, ploaia coboară ca o cascadă în interior.

Deși marmura albă, galbenă, violetă și neagră a fost importată din jurul Mediteranei, betonul a fost o invenție romană care a permis arhitecților să elimine coloanele portante și să introducă aceste cupole spațioase. Un truc a fost folosirea pietrei din ce în ce mai ușoară în amestecul de beton pe măsură ce ajungea în vârf. La bază a fost folosită cărămidă grea, iar în jurul lui Oculus nu s-a folosit pietriș, ci puzzolană – minerale ușoare formate prin sedimentarea cenușii vulcanice.