Datorită locației geografice norocoase, capitala georgiană se situează la limita zonelor climatice subtropicale și continentale, așa că vremea este foarte plăcută, dar uneori extremă: vara pot fi și 40 de grade, iarna chiar și -20. Munții Caucaz opresc curenții de aer rece, așa că vara cu siguranță vom avea parte de vreme bună în capitală. Dinspre Marea Neagră vine aer umed, dar în iulie, august și septembrie clima este foarte plăcută, nu foarte ploioasă.

1. Orașul vechi

Ca și Bucureștiul sau numeroase alte capitale, și Tbilisi este despărțit în două de un râu: orașul plin de culoare și incitant se întinde pe cele două maluri ale râului Kura (Mtkvari). Istoria orașului datează din mileniul al 4-lea î. Hr., iar de atunci este locuită zona care a fost și una dintre cele mai importante intersecții ale Drumului Mătăsii. Acestui lucru i se datorează și diversitatea orașului pe toate planurile: elementele culturale și arhitecturale sunt variate, iar gastronomia georgiană parcă a păstrat cele mai gustoase feluri din toate bucătăriile lumii. În centrul vechi putem întâlni băi turcești, biserici armene, moschee și sinagogi, în plus aici se găsește unul dintre cele mai vechi ceasuri astronomice (mai vechi ca cel din Praga), care ticăie într-un turn înclinat:

2. Delicii culinare

Gastronomia locală este atât de interesantă și variată, încât dacă ar trebui să gustăm cu ochii închiși, nu am ști unde mâncăm: într-o țară arabă, într-un restaurant turcesc sau într-un bistro mediteranean. Cea mai populară mâncare gruzină este haciapuri, o pită cu brânză și ouă, dar cine crede că doar asta înseamnă gastronomia gruzină, greșește. Khinkhali este o gălușcă din aluat umplută cu carne (asta arată influența bucătăriei rusești), dar au și o mulțime de feluri de pește și vegetariene, care sunt accesibile în orice restaurant. Nu doar veganii, oricine se poate bucura de churchkhela - o gustare sănătoasă și delicioasă, dar și un cadou perfect: dulceață în formă de cârnați formată din jeleu de struguri și nuci tocate. Se găsește la aproape orice colț de stradă și în Turcia și în țările din jur.

3. Băi antice

Apele termale care țâșnesc de sub Tbilisi au jucat un rol vital în istoria orașului. Orașul a fost fondat în jurul anului 458: potrivit legendei, regele Vahtang Gorgasali vâna cu șoimul său care a prins un fazan, dar ambele păsări au căzut într-un izvor cald, unde au pierit. În memoria șoimului, regele a tăiat pădurea și în locul ei a construit Tbilisi.

Și comercianții Drumului Mătăsii au trebuit să facă baie în apele termale locale, înainte de a trece zidurile orașului. Cele mai multe băi termale se găsesc în cartierul Abanotubani și urmează tradiția băilor turcești (chiar dacă majoritatea au fost construite în era sovietică): după o baie caldă de 15 minute corpul este lovit cu ramuri, urmat de masaj și apoi clătit cu apă rece, revigorantă.

4. Cultură la orice colț de stradă

Piețele și muzeele aparțin numeroaselor perle ascunse ale capitalei gruzine, care abia așteaptă să fie descoperite. Dezerter Bazaar, adică piața mare locală, merită în sine o dimineață, după care puteți să mergeți și la târgul de vechituri Dry Bridge. Iar dacă v-ați realimentat cu mâncăruri proaspete, sucuri de fructe și mici comori, poate veni să admirați cultura locală: în oraș funcționează 15 muzee importante. Cele mai interesante dintre ele sunt Muzeul Național Georgia, Muzeul de Arte Georgia și Muzeul de Istorie Tbilisi. Și încă nici nu am vorbit despre bazilică, catedrală, moschee și sinagogi, despre arhitectura Art Nouveau, străzile pavate, atracțiile inepuizabile din Tbilisi.

5. Nici noaptea nu-i oprește

În Tbilisi nu te poți plictisi nici după lăsarea întunericului. Oaspeții sunt așteptați de baruri și restaurante de vinuri grozave, Bauhaus Bar fiind unul dintre cele mai tari locuri, având și terasă, unde se poate și mânca. Cu siguranță puteți să dați și peste unul dintre cluburile sau magazinele rețelei Chacha în centrul vechi: restaurantul Chacha Room, magazinele Chacha Corner sau Chacha Time, unde puteți cumpăra alimente gruzine autentice de înaltă calitate.

Tbilisi: câteva idei adiţionale