Deci, contrar așteptărilor, drumurile sunt recent asfaltate, nimeni nu va fugi de turistul care vorbește în engleză, iar obiectivele turistice sunt nu numai extrem de interesante, ci și foarte variate. Nu-i de mirare însă că toată lumea se gândește la aspectele negative, deoarece multă vreme abia știam ceva despre această țară, care până în 1991 era complet izolată de lume. Astfel, în principiu, și turismul există doar de trei decenii, iar în practică doar de câțiva ani, de când călătorii au început în sfârșit să exploreze zona.

Tirana

Indiferent dacă sosim în țară cu avionul sau cu mașina, merită să începem descoperirea țării cu Tirana. În capitală se găsesc și numeroase galerii de artă, dar cea mai interesantă instituție este muzeul subteran Bunk’art. Numele Albaniei aduce aminte multora de buncăre, deloc întâmplător, căci sunt aproape două sute de mii în țară. Timp de decenii, aproape toate activitățile industriale au fost subordonate producției de cantități uriașe de beton și fier pentru acestea.

Sute de săli au fost aranjate pe cinci etaje în fostul complex subteran secret al lui Enver Hodja în cazul în care elita politică ar trebui să se refugieze în cazul unui atac nuclear. Labirintul imens a fost deschis publicului în 2014 ca un muzeu unde putem cunoaște această epocă în detaliu. Întrucât încăperile nu au fost niciodată folosite, mobilierul, mașinile de scris, încăperile din Bunk’art sunt complet intacte, ca într-o capsulă a timpului.

Iar la sfârșitul zilei, dacă mai avem putere, să urcăm cu telecabina pe muntele Dajti, înalt de 1.613 metri, din vârful căruia poate fi admirat apusul soarelui.

Berat 

Părăsind Tirana, ne îndreptăm spre sud cu mașina proprie sau închiriată pentru a explora „orașul cu o mie de ferestre” construit de-a lungul râului Osum. Ajuns și pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Berat nu este doar una dintre cele mai frumoase, ci și una dintre cele mai vechi așezări din Balcani, fiind fondată în 314 î. Hr. de regele Macedoniei. Principala atracție a orașului este cartierul castelului, construit în secolul al XIII-lea și locuit până în prezent. Sub acesta se aliniază una lângă alta locuințele albe ca zăpada care, privite din cealaltă parte a râului, arată ca o singură clădire cu „o mie” de ferestre. Marele noroc al orașului a fost că a evitat complet febra reconstrucției din perioada comunistă, păstrând astfel o mare parte din moștenirea sa ce datează de secole.

Defileul Osum

După atracțiile urbane, este timpul pentru un alt tip de excursie. Același râu care traversează orașul Berat și-a creat și un defileu magnific. Defileul Osum, lung de 26 km, este una dintre cele mai frumoase atracții naturale ale țării, iar după topirea zăpezii, primăvara și la începutul verii, este preferată și de practicanții de rafting. Spre sfârșitul verii însă, nivelul apei scade atât de mult încât canotajul devine imposibil, dar canionul rămâne și atunci o destinație turistică populară, fiind excelent pentru drumeții de-a lungul râului. Excursioniștii aventuroși pot vizita peșteri, iar cei mai curajoși pot face chiar și o baie în apa destul de rece.

Apollonia Iliriei 

Odată ce am explorat Defileul Osum, să ne întoarcem pe autostradă prin Berat, nefiind drumuri asfaltate spre alte direcții. Turul țării poate fi continuat atingând Apollonia, construită pe un deal la doar 10 km de coastă. Inițial a fost un străvechi oraș comercial grec, iar apoi o localitate romană. Are marele avantaj de a fi mai puțin cunoscută, drept urmare nu este la fel de vizitată ca Parcul Național Butrint, situat mai la sud, așa că avem șanse să evităm grupurile de turiști. În Apollonia, monumentele (de exemplu, unele elemente ale teatrului și templului) au supraviețuit intacte și se armonizează atât de frumos cu mediul, încât au ajuns pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

 Pasul Llogara