Italia: cafea, pur şi simplu

Unde să ne începem călătoria, dacă nu în Italia? Cei mai mulți dintre noi punem semnul egalității între un espresso excelent și bucuria de a trăi. Așa este, cu singura diferență că italienii nu folosesc cuvântul espresso, deoarece la ei aceasta este cafeaua în sine. Ei cer o cafea pur și simplu, în drum spre serviciu dimineața, când fac un ocol în cafeneaua preferată pentru licoarea neagră aromată, aburindă. Nici barista nu întreabă niciodată despre calitatea cafelei, ar fi inutilă abordarea. Cafeaua e cafea, fără nicio completare.

Desigur, datorită turiștilor și ei prepară fel de fel de băuturi cu lapte, miere și alte adaosuri ori mirodenii, însă ei, italienii, chiar dacă ar face vreo abatere de la cafeaua simplă, atunci ar bea cappucino. Și asta numai dimineața, deoarece laptele este un aliment cu care nu își încarcă organismul peste zi.

Influenţe climatice

Este cu totul altfel la francezi: la ei cafeaua cu lapte are un adevărat cult. Dimineața o încep cu un café au lait, preparat obligatoriu cu lapte fierbinte și fără spumă. Este o băutură lungă, plăcută, apreciată ca un adevărat tovarăș în discuțiile prelungite caracteristice francezilor – cu toate astea până și francezii o beau doar dimineața, nu la amiază și nici seara. În Germania, multă vreme cafeaua era similară ceaiului de la ora cinci la englezi. Gustarea de după masă în care prăjiturile erau urmate de o cafea neagră avea denumirea de Kafeekuchen, iar vestita cană de cafea de Karlsbad era multă vreme cel mai popular aparat de preparat cafeaua din Europa. Specificul climateric al continentului influențează în mare obiceiurile consumului de cafea - să ne gândim la băutura îmbogățită cu whiskey din regiunile mohorâte ale meleagurilor irlandeze ori la frappe-ul cu gheață adorat de greci.

Americano vs. cubano

Ce se întâmplă dacă părăsim Europa? Celor mai mulți dintre noi probabil le vine în minte americano, însoțit de o grimasă. Într-adevăr în Statele Unite este apreciată această băutură slabă cu cafea, îndulcită cu fel de fel de siropuri. Dar să nu ne lăsăm păcăliți de imaginea cunoscută din filme în care chelnerița reumple cana de cafea a personajelor – acea cafea nu este deloc slabă.

Cu toate astea, odată ajunși pe continentul american, merită să pornim în căutarea cafelei bune mai către sud. Specialitatea cubaneză la acest capitol este café cubano, dobândind aroma specifică datorită zahărului din trestie demerara. E altă poveste, că doar turiștii cer café cubano, localnicii – ca și italienii – cer simplu, doar o cafea, deoarece se subînțelege.

Cafezinho: da! Tinto: …nu prea

La auzirea cuvântului Columbia, cunoscătorii devin extrem de atenți, însă ar fi mai bine dacă pentru această experiență nu ar merge până în Columbia. Cu toate că boabele de cea mai bună calitate provin de aici, localnicii beau o licoare foarte închisă la culoare și cu un gust infernal, purtând denumirea de tinto. Asta din cauză că cea mai bună cafea se exportă integral, iar localnicilor săraci le rămâne doar acest... coșmar ce trebuie îmbunătățit cu mult zahăr pentru a putea fi consumat.

Cu totul altfel stă situația în Brazilia. Ei cunosc secretul cafelei bune și savurează fiecare picătură. Cafezinho – cafeluța în traducere liberă – se prepară cu apă îndulcită cu zahăr înainte de fierbere, iar siropul astfel obținut se filtrează peste cafeaua măcinată. Rezultatul este o băutură scurtă, dulce pe care o aromatizează și cu suc proaspăt de portocale.

Rece sau dulce?

Schimbăm continentul în circuitul nostru virtual și ajungem în Japonia, unde găsim poate cel mai ciudat obicei – ei beau cafeaua rece. În zilele noastre, se consumă mai multă cafea rece în țară decât fierbinte și, întrucât niponii se află în top la capitolul tehnic, au inventat un aparat cu picurător în care băutura de o calitate specială se filtrează pe parcursul unei zile întregi.

Nu se pripesc nici cei din Etiopia cu prepararea cafelei. În țara africană, considerată patria cafelei, există o ceremonie tradițională de preparare, iar fierberea, servirea și consumarea cafelei poate dura ore întregi. Mai mult: buna – cum numesc ei cafeaua – nu se consumă cu zahăr, ci cu sare, piper negru și unt.

Revenind la granița dintre Europa și Asia, ajungem în Turcia, în lumea kahvei. Această infuzie tare și densă se servește dintr-un recipient de cupru, numit cezve. Se servește cu dulciuri și probabil turcii se gândesc la sintagma: cafeaua trebuie să fie neagră ca iadul, tare ca moartea și dulce ca dragostea.

PROBABIL NU AI ȘTIUT CĂ…

• Apa potabilă de la robinet din Statele Unite se folosește în proporție de 1/3 la prepararea cafelei, în Europa acest raport este de doar 1/7.
• Cel mai mare producător de cafea din lume este Brazilia. Aici se recoltează anual 2,6 miliarde de tone de boabe de cafea, acoperind 1/3 din necesarul global.
• Cei mai mari consumatori de cafea pe plan mondial sunt cei din popoarele scandinave. Probabil din cauza întunericului prelungit. În nord se preferă prăjirea mai ușoară, ei consideră că aromele specifice se evidențiază mai bine astfel. Merită să le dăm crezare, campionatele mondiale de barista au fost câștigate de norvegieni în ultimii ani.