Dacă, de exemplu, nu ne place aglomerația, atunci în loc de Val Gardena – cu adevărat frumoasă, dar foarte la modă – să alegem Civetta, mai ascunsă și mai mică. Pe prima putem încerca și celebra pârtie de coborâre Sassoluongo din Cupa Mondială la schi alpin sau unul din cele 79 teleschiuri, 175 de kilometri de pantă sau cele două parcuri de distracții pentru familii. Iar la apusul soarelui ne putem distra în Ortisei și în micuțul, dar frumosul Castelrotto.

În comparație, Civetta este un teren de schi comun al câtorva mici sate, cu 72 de kilometri de pârtii, practic mai mult pentru începători și intermediari. Adevăratul ei secret este că atmosfera localității și a zonei înconjurătoare nu este dominate de hotelurile de wellness și de turiștii zgomotoși, ci de tradiția păstrată, stilul de viață nealterat din Dolomiți, apropierea de natură și liniștea. Dacă nu venim să petrecem, iar mediul autentic este important pentru noi, putem alege cu încredere satele din Civetta, dar să ținem cont că este sistemul de pârtii aflat la cea mai mica altitudine din zonă, iar tunurile de zăpadă sunt folosite mai rar. În realitate însă, nici nu trebuie să alegem între cele două tipuri de experiențe, deoarece cu abonamentul de schi combinat putem schia două zile într-un loc și alte două în celălalt.

Dacă suntem curioși să aflăm originile schiului din Dolomiți, Cortina d’Ampezzo este imposibil de ocolit. Aici s-a organizat în 1956 prima Olimpiadă de iarnă transmisă de televiziune și aici vor reveni Jocurile Olimpice și în 2026. În plus, „Regina Dolomiților” găzduiește numeroase etape de Cupă Mondială și Campionate Mondiale, pe lângă probele alpine și schi fond sau biatlon. Renumele Cortinei este dat și de faptul că este ideală pentru începători, există o parte perfectă pentru intermediari, însă nici profesioniștii nu trebuie să o ocolească. Schiorii cu adevărat curajoși aleg culoarele în care zăpada este din belșug. Desigur, și James Bond a trecut pe aici în persoana lui Roger Moore, în scenele de schi din filmul „Doar pentru ochii tăi”. Să spunem că nici atunci nu a fost suficientă zăpadă, așa că a fost transportată cu camioane la Cortina... Realitatea e că și regina este lovită de criza climatică.

O parte din vizitatori vin la Cortina d’Ampezzo pentru străzile comerciale ale orășelului sau pentru restaurantele cu stele Michelin – viața socială este, fără îndoială, un avantaj imbatabil al regiunii.

Contrapunctul experiențelor de la Cortina este sistemul de pârtii Arabba/Marmolada. Cum cel din urmă este cel mai înalt vârf din Dolomiți cu ai săi 3.343 de metri, aceasta este cea mai înzăpezită, dar poate și cea mai aspră parte a regiunii. Și aici, desigur, nu ne gândim la priveliște, deoarece este uluitoare și, în plus, pe ghețar nu trebuie să ne facem griji pentru lipsa zăpezii. În schimb, aici ne putem aștepta la o adevărată experiență de schi: cu frig, vânt și pârtii cu zăpadă din belșug.

Dacă, de exemplu, suntem deja încălziți, putem face slalom pe cea mai lungă pârtie din Dolomiti Superski, Bellunese, de 12 kilometri, sau ne putem alătura circuitului Sella, drumeția de aproape 40 de kilometri din jurul blocului Sella Ronda. În final, dacă cei 63 de km de pârtii de schi mai ușoare sau avansate ne-au secătuit rezervele de energie, jos ne așteaptă micuța localitate liniștită, autentică numită Arabba, și unul dintre cele mai frumoase sate din Italia, Rocca Piatore.