Dacă vrem să încercăm tamarindul, putem găsi cu ușurință dulceață sau concentrat de tamarind în magazinele asiatice și cele care vând condimente orientale, dar se găsește și în multe feluri de sosuri gata preparate. Fructul tamarindului este atât un condiment, cât și o plantă medicinală, cunoscută în principal pentru efectul său digestiv (un laxativ în cantități mari). Planta este originară din Africa, dar în cantități mari a început să fie cultivată în India. Băutura răcoritoare făcută din boabele proaspete și întunecate este foarte populară, dar este folosită și pentru a face chutney, sosuri (cel mai cunoscut fiind sosul Worchester) și se găsește și în multe sosuri de soia.

Pentru gem sunt gătite fructele coapte, cele necoapte sunt folosite ca condiment, iar florile și frunzele plantei de tamarind sunt consumate ca garnitură.

Fructele, scoarța și frunzele sale sunt folosite și în medicina populară, fiind o foarte bună sursă de potasiu, magneziu, fier, vitamina C și B. Dacă vrem să facem un sos acru delicios și sănătos pentru paste asiatice sau orez prăjit, atunci tamarindul trebuie să ne fie la îndemână, pentru că astfel putem obține un gust oriental cu adevărat autentic!

Important: tamarindul nu este tamari!

Există un sos sărat tamari, dar acesta nu are nicio treabă cu tamarindul – sosul tamari este un sos de soia, la care nu se folosește grâu pentru fermentare, așa că poate fi folosit și consumat chiar și de persoanele cu sensibilitate la gluten. Tamari este un sos de soia specific japonez, un produs secundar al preparării pastei miso și este fermentat mult mai mult timp decât sosul de soia.