Gastronomia din patrimoniul cultural al UNESCO – iată cele mai cunoscute feluri de mâncare!

Mâncărurile tradiționale cu care ne întâlnim des – mai ales dacă ne place bucătăria mondială – și despre care mulți nici nu știu că au statut de moștenire culturală.

Foto: Shutterstock

Când mâncăm aceste feluri, consumăm de fapt alimente sau băuturi cu o istorie veche de sute de ani, a căror preparare este transmisă din generație în generație.

KIMCHI

Foto: Shutterstock

Kimchi înseamnă legume sărate și fermentate – fiind preparat mai ales din varză și ridichi. Condimentele de kimchi variază în funcție de regiune și de gustul familiei, dar în general ajung în el gochugaru (fulgi de chili), usturoi, ghimbir și chotkal (fructe de mare sărate, fermentate). Gimjangul – așa cum este numit procesul de preparare a kimchi-ului în bucătăria tradițională coreeană – este o experiență a comunității, în timpul căreia kimchi ajunge în borcane mari cu ajutorul prietenilor și familiei.

BEREA BELGIANĂ

Foto: Shutterstock

În Belgia, fabricarea berii datează din secolul al IX-lea, când călugării făceau această băutură în mănăstiri. Scriitorul și compozitorul renascentist Bingeni Hildegard a fost primul care a scris despre utilizarea hameiului în bere. Călugării produceau bere în două moduri, iar astăzi în Belgia putem alege dintre peste 1000 de tipuri de bere - de la culoare deschisă până la cel mai închis maro.

CUȘ CUȘ

Foto: Shutterstock

Bucățelele de grâu dur mici, zdrobite și puse la abur se consumă în mod diferit în regiunea nord-africană (în Algeria, Mauritania, Maroc și Tunisia): este consumat atât cald cât și rece, pentru garnitură, salate (tabouleh), dar și dulce și sărat. Varianta dulce este aromată cu migdale, scorțișoară, zahăr, apă de trandafiri sau floare de portocal, uneori stafide. Alteori se fierbe la abur ca garnitură în bulionul de carne, dar uneori se gătește împreună cu tocana de legume sau carne.

GASTRONOMIA FRANCEZĂ

Foto: Shutterstock

O masă lejeră, cu mai multe feluri, este o parte esențială a culturii franceze, scopul fiind să devină o experiență socială lungă și confortabilă. Potrivit UNESCO, o masă franțuzească trebuie să includă un aperitiv, cel puțin patru feluri de mâncare – o gustare, pește și/sau carne cu legume, brânză, desert – iar meniul trebuie încheiat cu lichior.

Lavash

Foto: Shutterstock

Această pâine plată sau plăcintă este consumată din sudul Caucazului până în Asia de Vest. Lavash este de obicei un aluat făcut din făină de grâu nedospită și apă, întins subțire și copt într-un cuptor de lut. Așa este, de exemplu, naanul din India, copt în tandoor. La turci este se numește yufka și este făcută numai cu ulei de măsline și făină de grâu, iar kârgâzii o numesc katama și o umplu cu ceapă caramelizată.

PIZZA NAPOLETANĂ

Foto: Shutterstock

Versiunea originală a uneia dintre cele mai populare mâncăruri din lume a fost, de asemenea, inclusă în patrimoniul cultural imaterial. Și ce face o pizza să fie originală? Coacerea într-un cuptor cu lemne a foilor de aluat realizate din făină 0 sau 00 bogată în proteine. Iar toppingul este format din fior di latte, mozzarella di bufala, roșii San Marzano, busuioc și ulei de măsline extravirgin. Trebuie coaptă în cuptorul foarte fierbinte, la 400 de grade, în numai 90 de secunde.

Nsima sau ugali

Foto: Shutterstock

Și acest terci de porumb mai are câteva nume: vuswa, bogobe, fufu, gauli, gima, isitshwala, kimnyet, kuon, mieliepap, ngima, nshima, obokima, obuchima, obusuma, oshifima, oruhere, pap, phutu, posho, sadza, ubugali, umutsima, obusuma. Cel original este însă versiunea malawi numită nsima, oferită ca garnitură la tocănițe făcute din legume, pește sau carne.

Street-food DIN SINGAPORE

Foto: Shutterstock

Aceste restaurante pline de viață, în aer liber au zeci, uneori sute de tarabe care oferă o mare varietate de preparate la prețuri accesibile. Singaporean Hawker este denumirea engleză a acestui tip de luat masa, unde putem alege dintr-o mulțime de tipuri de mâncare stradală proaspăt pregătită.

Washoku

Foto: Shutterstock

Washoku reprezintă bucătăria tradițională japoneză de casă, mai precis un meniu întreg cu fiecare fel pus într-un mic castron separat. Ingredientele locale, naturale și de sezon, cum ar fi orezul, peștele, legumele și plantele sălbatice sunt în prim-planul bucătăriei japoneze.

AMI MÉG ÉRDEKELHET