În legendele greceşti, amazoanele erau femei războinice care trăiau la marginea lumii cunoscute. Hercule, într-una dintre cele 12 munci ale sale, a trebuit să obţină centura magică a reginei amazoanelor Hippolyta, iar Ahile a ucis în luptă o altă regină, Penthesilea, dar după ce i-a căzut fără viaţă la picioare şi i-a scos coiful, s-a îndrăgostit de ea, fiind străfulgerat de frumuseţea ei uimitoare.

Istoria războinicelor nomade, care stăpâneau la perfecţie arta călăriei şi erau neobişnuit de iscusite în folosirea arcului, care luptau şi vânau la fel ca bărbaţii, a fost mult timp învăluită în mit. Cu toate acestea, arheologii descoperă din ce în ce mai multe dovezi că amazoanele au existat cu adevărat. Săpăturile derulate într-o necropolă din Epoca Bronzului din regiunea Nahcivan din Azerbaidjan au arătat că aceste femei războinice au fost îngropate cu bijuterii şi arme - pumnale de bronz, buzdugane şi vârfuri de săgeţi ascuţite brici.

Arheologii au ajuns la concluzia că mormintele găsite ar putea aparţine amazoanelor care au trăit acum patru milenii.

Aceste femei de temut erau faimoase pentru că se organizau în societăţi din care erau excluşi bărbaţii dar şi pentru priceperea lor în arta războiului, în special în folosirea arcului. Această descoperire arată "că există un adevăr în spatele miturilor şi legendelor Greciei Antice", a declarat istoricul Bettany Hughes, coordonatoarea săpăturilor arheologice, pentru The Observer. Arheologul a remarcat, de asemenea, că aceste dovezi devin şi mai importante atunci când sunt legate de descoperiri anterioare din Rusia, Armenia sau Kazahstan.

Unele dintre scheletele descoperite în Nahcivan arată în mod clar că femeile au folosit în mod activ arcuri şi săgeţi.

"Oasele lor sunt modificate după stilul lor de viaţă: pelvisul acestor femei era în mare măsură deschis din cauza timpului îndelungat petrecut în şa, iar degetele lor sunt deformate pentru că foloseau foarte des arcul şi săgeţile", a explicat Bettany Hughes.

Pe urmele amazoanelor care au trăit pe teritoriul Azerbaidjanului de astăzi, arheologul britanic a vizitat şi satul antic Hînalig din regiunea Guba, localitatea europeană aflată la cea mai ridicată altitudine (2.180 m). Acest sat este atât de izolat "încât pare a fi pierdut în timp", susţine Hughes, care mai precizează că limba folosită local nu este vorbită nicăieri în altă parte. În acest loc a existat o aşezare încă din Epoca Bronzului, iar unii dintre cei 2.000 de locuitori din Hînalig le-au spus arheologilor britanici că în vremuri străvechi femeile de acolo obişnuiau să se deghizeze în bărbaţi, acoperindu-şi feţele cu eşarfe. "Ei mi-au spus că toate bunicile şi străbunicile lor au luptat. Bărbaţii erau duşi cu turmele, iar în caz de nevoie femeile obişnuiau să-şi acopere feţele şi să lupte, exact aşa cum menţionează şi sursele din Antichitate, iar inamicii nu mai ştiau dacă erau femei sau bărbaţi", a mai susţinut Hughes.