Meșteșugurile tradiţionale și portul popular fac parte din viaţa de zi cu zi și la Suceviţa, unde casele ţărănești autentice pot fi recunoscute prin pridvorurile lor mari susţinute de coloane decorate. Totuși, satul din Bucovina, șerpuit pe câţiva kilometri de-a lungul drumului care leagă Rădăuţi și Câmpulung Moldovenesc, nu este renumit pentru asta, ci pentru mănăstirea construită în secolul al XVI-lea, care este unul dintre cele opt lăcașe de cult din nordul Moldovei incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Legenda spune că unele dintre mănăstirile pitite între munţi şi păduri, în jurul oraşului Suceava, în apropierea râurilor Siret şi Moldova, au fost construite de domnitorii Moldovei, în semn de mulţumire după câte o victorie în bătălii. Se spune că locul exact al Mănăstirii Putna, care adăposteşte locul de veci al lui Ştefan cel Mare, a fost marcat de acesta în urma câştigării bătăliei cu turcii, prin lansarea unei săgeţi. Acolo unde s-a înfipt săgeata în pământ, acolo a început construcţia. Principala caracteristică a mănăstirilor care deseori servesc drept loc de veci pentru membrii unor familii nobile o constituie ornamentele, majoritatea bisericilor fiind acoperite de fresce, atât în interior, cât şi în exterior – în general, acestea reprezintă scene biblice, în acea vreme având un rol deosebit de important în educaţia catehistică a credincioşilor.

Nu întâmplător, cele şapte mănăstiri din Bucovina (Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Suceava, Suceviţa, Voroneţ) și cea din Moldova (Probota) au devenit parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Acestea au fost ridicate între 1487 şi 1532, dar în această perioadă s-au construit în regiune şi alte lăcaşuri ortodoxe demne de vizitat, cum ar fi, pe lângă Putna, mănăstirea de la Dragomirna, de la Râşca sau Slatina. Frescele păstrează secrete nedesluşite nici până în ziua de azi, căci chimiştii şi pictorii nu au reuşit să afle cum au reuşit vopselele care au dăruit nuanţe unice să reziste atâta vreme capriciilor naturii – tehnica de combinare a componentelor a rămas învăluită în mister.

O altă curiozitate legată de fresce este că, în cazul a mai multor mănăstiri din Patrimoniul Mondial UNESCO, personajele biblice sunt îmbrăcate în portul localnicilor şi au îndeletnicirile tradiţionale ale acestora, ceea ce contravine regulilor religioase ale vremii. Vizitatorii din prezent se pot bucura nu doar de frescele de renume mondial sau de iconostasele aurite, dar şi de numeroase obiecte de muzeu expuse între pereţii mănăstirilor. De exemplu, în cazul Mănăstirii de la Putna, muzeul este de asemenea foarte important: printre numeroase vestigii de natură literară se află exemplare evanghelice, dar la fel de cunoscute sunt şi cusăturile de mână provenind din secolul XV.

Așezările Bucovinei păstrează și alte monumente istorice importante.

În orașul Siret se înalţă încă două biserici construite în secolul al XIV-lea și tot aici găsim unul dintre cele mai mari cimitire evreiești din sud-estul Europei. Evreii au jucat multă vreme un rol decisiv și în viaţa localităţii Rădăuţi, înflorită deja la mijlocul secolului al XIV-lea, dar aici se alfă și cel mai vechi lăcaș de cult construit din piatră al Bucovinei, Biserica Sf. Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Bogdana.

GASTRONOMIE TRADIȚIONALĂ

Bucovina a rămas autentică nu numai în tradiţiile și meșteșugurile populare, ci și în gastronomie. Din fericire pentru noi, este vorba de o bucătărie excelentă, pe care și-au pus amprenta și influenţele diferitele etnii. Mâncărurile ciobănești, precum mămăliga, cașurile și brânzeturile, precum și felurile făcute din carne de porc se îmbină perfect cu aromele vânatului de munte și ale fructelor de pădure. Să nu ratăm celebra ciorbă rădăuţeană, balmoșul bucovinean, hribii cu usturoi și smântână sau învârtita cu mac.

Felurile cunoscute din alte locuri sunt pregătite aici în versiuni speciale – nimic necunoscut, dar totuși diferit...