Construcția Podului Vechi, unul dintre punctele de atracție ale orașului, a avut loc tot în perioad ocupației otomane: construcția emblematică a fost finalizată în 1566. Pe lângă moscheile asociate cu religia musulmană, în secolul al XIX-lea au putut fi construite și bisericile ortodoxe și bazilica romano-catolică Sf. Petru și Pavel, ceea ce indică rolul din ce în ce mai important în viața orașului pe care îl jucau creștinii.

După ocupația otomană, Mostar a ajuns sub dominația Imperiului Austro–Ungar, căpătând și un caracter mai vestic. Pe lângă construcția sistemului de canalizare, au fost ridicate mai multe poduri peste râul Neretva, care traversează orașul, s-a fondat prima bancă și a înflorit viața culturală, iar peisajul urban a fost îmbogățit cu numeroase clădiri în stil european (în mare parte neo-maure).

Apoi a urmat Primul Război Mondial, în urma căruia orașul a făcut parte din Regatul Sârb-Croat-Sloven, apoi din Iugoslavia rezultată – aşezarea multiculturală fiind locuită de sârbi, croaţi şi bosniaci. În țara multietnică, izbucnirea războaielor balcanice, cauzate de tensiunile dintre diferitele grupuri etnice, a avut un impact semnificativ și asupra Mostarului, iar urmele distrugerii nu au fost încă eradicate complet. Conflictul, care s-a soldat cu pierderea a multor vieți umane, a luat sfârșit la finele anilor 1990, bosniacii trăind acum într-o parte a orașului și croații în cealaltă, iar podurile leagă și încurajează populația să coopereze.

Așa că, pentru a aprecia cu adevărat ceea ce vedem aici, este important să cunoaștem trecutul istoric al orașului – care nu înseamnă doar trecutul îndepărtat.

Muzeul Victimelor Războiului și Genocidului ne ghidează prin sângeroasele războaie din anii 1990 și consecințele acestora. Este poate un început șocant de puternic pentru un city break, dar este o parte aproape obligatorie a unei vizite la Mostar. Pe care, dacă o plănuim pe timpul verii, este bine de știut și trebuie să ne pregătim din timp: putem găsi aici o căldură surprinzătoare, deoarece din cauza influenței sudice temperatura se apropie adesea de 30°C chiar și noaptea. Însă adevărata față a orașului poate fi explorată chiar în această perioadă, întrucât mai multe instituții culturale și restaurante sunt închise din toamnă până la începutul primăverii.

Confort oriental, experiențe occidentale

Plimbându-ne în orașul vechi ne putem simți în orientul poveștilor, deoarece în mijlocul atmosferei clasice de bazar care amintește de Turcia, drumul este aliniat de meșteșugari, piețe, mici magazine care ascund comori și, desigur, cafea bosniacă specifică – aceasta din urmă merită cu siguranță încercată într-una dintre micile cafenele, mai ales pe strada Kujundžiluk, unde șerpuiește faimosul bazar al orașului.

Lumea occidentală este reprezentată, de asemenea, din punctul de vedere arhitectural și cultural.

Așa că cei care pe lângă recreere doresc să-și extindă cunoștințele, cu siguranță merită să-și facă timp pentru a vizita numeroasele muzee interesante. Vestea bună este că majoritatea obiectivelor sunt situate în centrul orașului, așa că totul este prietenos cu turiștii, care nu trebuie să își asigure mijloace de transport. Totul este la câțiva pași de plimbare, iar dacă ne gândim să rezervăm o cazare, merită să căutăm pe malul râului sau, eventual, să setăm Španski trg (Piața Spaniolă) ca punct de referință.

Orașul podurilor și moscheelor

Unul dintre simbolurile orașului, Podul Vechi, se află pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO – nu întâmplător s-a pus mare accent pe reconstrucția lui, după ce a fost distrus în timpul războiului. Construit între 1557 și 1566, podul era o minune a tehnicii vremii sale, având lungimea de 20 m și un singur arc, înalt de 29 m, realizat din zidărie de piatră. Tradiția spune că mortarul folosit a fost pregătit și cu albuș de ou, pentru a-I mări rezistența. Podul Vechi a rezistat 427 de ani, până pe 9 noiembrie 1993, când a fost distrus în timpul războiului bosniac.

În 2004, ca urmare a unei colaborări profesionale și financiare internaționale, a fost redat publicului în vechea sa splendoare.

Desigur, pe lângă Stari most, merită să vizităm și celelalte poduri din oraș, întrucât oferă o priveliște superbă.La fel și moscheele, care sunt părți indispensabile ale orașului, cu semnificație arhitecturală și religioasă incontestabilă, iar interioarele lor minunate sunt un adevărat răsfăț. Dintre ele se remarcă moscheea construită la începutul anilor 1600, Koski Mehmed-pašina džamija, care la rândul ei a suferit pagube grave în timpul războiului, așa că poate fi văzută doar în stare reconstruită – lucru care va fi imediat uitat la vederea decorului interior și a jocului de lumini care inundă ferestrele. Cei care nu se tem de înălțimi, pentru o sumă simbolică pot urca și în minaret pentru o priveliște de neegalat asupra orașului.