Experiența specială a schiatului – portret de călător

ADRIANA BĂLĂU, CARD PRODUCT MANAGER MOL ROMÂNIA

Foto: Adriana Bălău

Pentru Adriana Bălău, Card Product Manager la MOL România, schiul nu este doar sport sau divertisment, ci o atitudine, un stil de viaţă. Astfel, poate să ne ofere câteva sfaturi utile înaintea sosirii noului sezon.

Prima coborâre din sezon, dimineaţa devreme, pe pârtia proaspăt aranjată, un ceai fierbinte după o coborâre de 8 km de pe gheţar, oboseala plăcută care te cuprinde după ce ai ajuns în cameră după o zi întreagă pe pârtie – toate acestea fac parte din experienţa specială a schiatului. Aşa simte Adriana Bălău, Card Product Manager la MOL România. Este pasionată de schi, chiar dacă a început să îl practice relativ târziu.

Foto: Unsplash

„Schiez de aproximativ 10 ani, am început împreună cu băiatul meu. Recomand tuturor acest sport, indiferent de vârstă. Pe pârtie te întâlneşti cu copilași de 3-4 ani până la seniori de peste 70." Pentru ea, vacanţa la schi este o gură de aer proaspăt la propriu și la figurat. „Mă simt cu adevărat relaxată și reușesc cel mai bine să mă deconectez și să uit cel puţin pentru câteva zile de grijile cotidiene. Pârtia este, de asemenea, locul unde avem prilejul să ne arătăm grija faţă de ceilalţi. Nu avem oglindă retrovizoare, nu știm ce se întâm plă în spatele nostru. Cei din urmă trebuie să urmărească mișcările celorlalţi și chiar să le anticipeze, astfel încât toată lumea să fie în siguranţă pe pârtie."

A luat-o de la zero, la treizeci și ceva de ani, și a învăţat cu ajutorul unui instructor – o recomandare pentru toţi cei care abia au pus schiurile în picioare. „Mi-a arătat bazele – cum să stai pe schiuri, cum să frânezi, cum să te oprești, cum să te ridici atunci când ai căzut. Ultima parte e foarte importantă atât la schi, cât și în viaţă."

HARAKIRI… ÎN AUSTRIA

Foto: 123rf

Valea Zillertal

Timp de zece ani a descoperit multe pârtii, atât în ţară, cât şi în străinătate. „Am schiat la Cavnic, Borsec, Topliţa, Șureanu și Straja. Lăsând la o parte faptul că în România serviciile asociate schiului nu sunt cele mai bune, mi-a plăcut fiecare din aceste locuri, dar recomand pârtiile de la Șureanu. Chiar dacă drumul până acolo este dificil și ar cam trebui să mergi cu mâncare la pachet, frumuseţea locului și calitatea pârtiilor compensează orice neajuns. Straja este de asemenea un loc frumos cu pârtii atât pentru începători, cât şi pentru avansaţi."

A avut ocazia să schieze şi în Slovacia (staţiunea Jasna), Ucraina (în Bukovel) și în Austria (Valea Zillertal). „Bukovel a fost o surpriză plăcută, exceptând drumul până acolo. Trecerea frontierei într-o ţară non-UE presupune anumite formalităţi, aşa că trebuie să fii înarmat cu răbdare. În rest, pârtiile sunt frumoase și bine întreţinute, preţurile la mâncare mai mult decât decente și oamenii binevoitori."

Locul ei preferat este însă Valea Zillertal, o zonă cu peste 500 km de pârtii desfășurate pe 4 munţi, inclusiv gheţarul Hintertux (3250 m), unde se poate schia tot timpul anului. „Nu ai timp să te plictisești pe numeroasele pârtii foarte bine întreţinute. De exemplu, în această zonă este și pârtia Harakiri, cea mai abruptă din Austria, la fel de înfricoșătoare precum numele ei. Experienţa clientului este la nivel de excelenţă, totul este centrat pe nevoile schiorilor. Sunt numeroase locuri de luat masa, iar dacă te cuprinde oboseala te poţi relaxa pe un șezlong, pe un fotoliu pufos sau chiar într-un leagăn. Și, nu în ultimul rând, totul respectă natura: cabanele de pe pârtie sunt din lemn și se încadrează frumos în peisaj, iar interiorul este rustic în adevăratul sens al cuvântului."

EU VARA SCHIEZ…

Foto: 123rf

Bukovel

Pentru un schior ca Adriana, care este modul preferat de petrecere a timpului liber în timpul verii? „Aș merge tot la schi... Am și avut o experienţă de acest fel. Pe gheţari se schiază cam toată perioada anului; chiar şi în luna iulie, la 3000 m, gradele sunt cu minus. Dar este o experienţă pe care o recomand." Dar dacă nu are cum să ajungă la schi, preferă o vacanţă unde să poate să fie aproape de viaţa localnicilor. „Ultima experienţă de acest gen a fost pe stâncoasa insulă Ponza, în Italia, care oferă panorame superbe. Se ajunge cu feribotul, cazarea se face în proporţie de 90% la localnici. Dimineaţa beam un cappuccino împreună cu localnicii, la unicul bar din zonă, într-o atmosferă felliniană de „dolce far niente". Pentru o săptămână am simţit că fac parte din acel loc. Cu siguranţă o să revin."

AMI MÉG ÉRDEKELHET