sCHI FOND

Schiăm, ne mișcăm, dar între timp ne bucurăm și de frumusețea peisajului. Și asta ne oferă schiul fond! Să-l practicăm prin tehnici clasice (picioarele se deplasează doar paralel) sau în stil liber (avansând cu mișcări asemănătoare patinatorilor de viteză). În orice caz, experiența exercițiului fizic de iarnă, plăcut de epuizant, este dată în general într-un mediu mult mai calm, mai liniștit decât pe pârtiile de coborâre. Unii chiar pregătesc programul vacanței lor de schi din străinătate în așa fel încât să includă o zi în care să nu se grăbească, să alunece calm. Din fericire, iubitorii de schi fond nu trebuie să călătorească în străinătate - și în România găsim câteva piste special amenajate. Pe traseele de fond cu ascensiuni mai blânde, urmele adâncite – în care merg în principal utilizatorii metodei clasice – sunt realizate cu vehicule speciale. Practicanții stilului liber nu au nevoie de acestea.

Pentru sportivii profesioniști au fost amenajate piste la Harghita-Băi, respectiv la Fundata (județul Brașov), care însă în afara orelor de antrenamente pot fi folosite și de amatori. Găsim terenuri de schi fond și la Piatra Fântânele în apropierea Pasului Tihuța, la Straja (județul Hunedoara) și la Păltiniș (județul Sibiu). Este important să ne interesăm dinaintea călătoriei despre starea și orele de deschidere a pârtiilor. Echipamentul necesar pentru schiul fond este diferit de schiurile, bețele, clăparii și legăturile folosite la coborâre, dar din fericire și aici există posibilitatea închirierii, iar pentru început nu este o problemă să cumpărăm accesorii folosite.

Snowtubing

Săniușul pe dispozitivul asemănător unei bărci gonflabile este un excelent program de familie. Snowtubing-ul (numit și gogoașă de zăpadă) poate fi o doză serioasă de adrenalină, pentru că datorită frecării reduse, sania de cauciuc poate atinge viteze mari, în timp ce forma sa o face dificil de controlat – ceea ce nu face decât să îmbunătățească experiența. Un mare avantaj este că, spre deosebire de alte sporturi de iarnă, nu necesită pregătire sau antrenament special – doar urcăm în gogoașa de zăpadă pe pista special amenajată și savurăm alunecarea! Deloc întâmplător, snowtubing-ul este foarte popular în străinătate, dar și în România încep să apară traseele pentru gogoși de zăpadă. Le găsim la Harghita-Băi, la Azuga – cu lungimi între 30 și 60 de metri. La Straja putem goni pe o pistă mult mai lungă și cu mai multe curbe, existând și un sistem de teleschi cu care putem readuce gogoașa de zăpadă la punctul de plecare. Ne mai așteaptă ocazia de a face snowtubing la Predeal, la Cavnic (județul Maramureș) și în Bucovina, pe pârtiile din Vatra Dornei și Gura Humorului.

Snowkite

Spre deosebire de snowtubing, practicarea de snowkite necesită o pregătire minuțioasă, dar experiența merită cu siguranță. Acest sport s-a născut din combinația unor activități diferite: kite-ul creat din încrucișarea windsurfingului și jocului cu zmeie a fost amestecat cu schi și snowboarding. Ideea este că schiorul sau snowboarderul își atașează cu o curea de siguranță la talie kite-ul asemănător unui zmeu, folosit și vara, și îl controlează cu mâinile. La o viteză potrivită a vântului se pot obține viteze mari, profitând de terenul plat acoperit de zăpadă – precum lacurile înghețate și acoperite cu zăpadă, câmpurile întinse, platourile sau chiar aeroporturile abandonate. Cu alte cuvinte, are marele avantaj că poate fi practicat nu doar în munți, stând la coadă în mulțimea de la teleschi, ci oriunde este sufficient vânt, zăpadă și zonă plată disponibilă. Iar România devine din ce în ce mai populară printre practicații de snowkite. Din străinătate se organizează tururi combinate cu învățarea acestui sport. Capitala națională a sportului este Brașov, în jurul căruia sunt mai multe zone potrivite pentru snowkite, printre altele la Sinaia și pe Platoul Bucegi. Dar vântul este folosit și în Munții Șureanu, pe dealurile Dobrogei și pe aerodromul Șirna-Tăriceni de lângă București.