În cea mai mare parte a istoriei de 1600 de ani a Veneției, locuitorii ei s-au concentrat pe mare și nu pe pământ. Acei venețieni care au cultivat pământul au plantat, de obicei, legume sau fructe pentru ei înșiși.

Iar viile erau deținute exclusiv de familii bogate, proprietari de pământ și călugări care se întrețineau singuri.

La începutul secolului al XIX-lea a urmat însă cea mai neagră perioadă din istoria vinificației venețiene, deoarece în 1797 armata lui Napoleon a ocupat Veneția și zonele învecinate. Trupele franceze au închis majoritatea mănăstirilor venețiene și au dizolvat sediul dogelui.

După ce la începutul anilor 1800 Napoleon a interzis înmormântările urbane, terenul și podgoria proaspăt eliberate din jurul mănăstirii de pe insula San Michele au devenit cimitirul orașului. În următoarele două secole, partea care a rămas din podgorii a fost neglijată și amenințată de apele ridicate. Acestea din urmă au distrus în cele din urmă restul podgoriilor venețiene în marea inundație din 1966.

Cu toate acestea, în colțul de nord-vest al insulei San Michele se ascunde o mică grădină, unde tradiția vinificației venețiene a început să înflorească din nou.

În ultimii ani, câțiva vinificatori venețieni pasionați muncesc pentru a reînvia moștenirea pierdută a viticulturii locale.

Crama Laguna nel Bicchiere produce în prezent vinuri albe și roșii în loturi mici. Compania a închiriat zona de la municipalitate în 2008, salvând astfel lotul de la lichidarea completă. Voluntarii se ocupă de măslinii care înconjoară podgoriile, dar participă și la zdrobitul strugurilor și la îmbuteliere.

În ciuda vinurilor sale unice, Laguna nel Bicchiere este mai mult decât vinificație, fiind un mijloc de păstrare a tradițiilor venețiene. De exemplu, asociația încearcă să implice tinerii locali, școlarii, studenții străini și organizează degustări de vinuri pentru turiști, pentru ca tot mai mulți oameni să învețe despre istoria uitată a vinurilor venețiene.