Dacă nu suntem suficient de familiarizaţi cu acea zonă, merită să ne pregătim corespunzător pentru drumețiile în zăpadă. Dacă am găsit răspunsuri liniştitoare la următoarele întrebări, putem porni la drum!

• Ne putem plimba iarna pe traseul ales?
• Cum ne vom orienta?
• Am analizat vremea, inclusiv microclimatul local de iarnă?
• Ar trebui să ne așteptăm la avalanșe?
• Când se întunecă?
• Vom avea nevoie de piolet?
• Există orice tip de adăposturi pe parcurs?

​Munții Rax – Austria

Oricât de optimiști suntem, cantitatea de zăpadă pare că va continua să scadă în următoarele decenii. Turismul austriac, pe de altă parte, nu vrea să se oprească, așa că, pe lângă schi, se concentrează tot mai mult pe drumeţii, ciclism și alte forme de mișcare. Datorită acestui fapt, dacă vrei să faci drumeţii în Austria, ești așteptat cu numeroase oferte, trasee de drumeţii marcate, site-uri web cu toate detaliile și ghizi locali. În timp ce Munţii Rax, care se înalţă la graniţa provinciilor Austria Inferioară și Stiria, sunt pe vreme bună un paradis pentru drumeţii, ciclism și alpinism, iarna rolul principal este preluat de excursii, schi fond și rachete de zăpadă.

Turul nostru recomandat începe de la staţia montană a telecabinei Rax și se întoarce tot aici.

Telecabina veche de aproape o sută de ani ne duce până la o înălţime de 1.547 de metri, de unde ne îndreptăm spre adăpostul Ottohaus, trecând printre minunatele pășuni montane și pajiștile spectaculoase din stâncă. Respirând din mers aerul curat, putem vedea și Schneeberg, iar după Ottohaus mergem pe drumul numit Seeweg până la Neue Seehütte. Acesta din urmă și-a primit numele de la un mic lac ascuns aici până în Primul Război Mondial, care între timp a secat, amintindu-ne doar cu numele de peisajul de odinioară.

Dificultatea turului este medie din cauza denivelărilor, drumul fiind excelent și iarna, și bineînţeles că trebuie să avem mereu cu noi rachete de zăpadă sau piolet, precum și o lanternă de cap. În timpul drumeţiei, ne putem așeza în cabane mici să ne încălzim, să mâncăm și să bem, și putem chiar rezerva cazare fie în Ottohaus, fie în Raxalm- Berggasthof, pentru a continua explorarea muntelui în dimineaţa următoare.

• Distanţă: 10,83 km
• Diferenţă de altitudine: 382 m
• Durată: 5 ore
• Nr. de telefon al salvamontiștilor din Austria: 140

Forstau – Austria

Traseul întortocheat din populara zonă de schi Schladming-Dachstein este, de asemenea, o alegere perfectă, chiar și cu copii mici sau după o zi obositoare. Începe dintr-un micuţ sat, Forstau, și ne putem bucura de priveliștea neobișnuită, iluminată a pădurii înzăpezite pe o lungime de 4-5 kilometri. Iluminarea este pornită în jurul datei de 15 decembrie și funcţionează pe tot parcursul iernii din momentul în care se întunecă până la ora 22:30. Pornim din centrul satului spre capelă, apoi cotim pe drumul de-a lungul pârâului pentru cca. 2 kilometri, unde spectacolul minunat de lumini durează până la placa memorială de la Rohrmos. Aici putem continua plimbarea prin Fallhaushof, dar vom avea nevoie de lanternele de cap, sau ne putem întoarce pe același traseu romantic.

Va fi o drumeție și o experienţă memorabilă atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

• Distanţă: 4–5 km
• Diferenţă de altitudine: min. 120 m
• Durată: 1,5–2 ore

Rogla – Slovenia

Această drumeție în zăpadă începe la Rogla, una dintre staţiunile de schi populare din Slovenia. Dacă nu vrem (doar) să schiem, putem avea parte de o excursie magică, al cărei traseu ne va duce prin lumea de basm a Tinovului Lovrenc, sub forma actuală încă din perioada glaciară. Sunt spectaculoase și pădurile și câmpurile din Pohorje. După câţiva kilometri ajungem însă la platformele de lemn care duc prin Tinovul Lovrenc, format din 20 de lacuri diferite, cu adâncime maximă de 1,2 metri. Deasupra iazurilor mărginite de păduri de jnepeni, mergem direct pentru a ajunge la o platformă din lemn cu o priveliște minunată, unde într-o zi normală de iarnă, vom fi întâmpinaţi cu siguranţă de vânt și furtuni de zăpadă. Dar atenţie! Dacă nu ne grăbim nicăieri, se poate întâmpla cu ușurinţă ca mlaștina să nu ne lase să plecăm și, în loc să ne întoarcem, pur și simplu să stăm și să ne minunăm de peisajul neobișnuit de basm. Dacă ne interesează și mai multe zone mlăștinoase, putem extinde traseul în mai multe direcţii. Acestea pot fi parcurse și iarna, dar cu grijă, deoarece rădăcinile copacilor, de multe ori la suprafaţă, pot deveni foarte alunecoase pe vreme umedă.

Este un circuit perfect și pentru alergători.

• Distanţă: 9 km
• Diferenţă de nivel: 325 m
• Durată: 3–4 ore

Trackerul poate fi găsit aici