Mulţi ani ai bătut țara în lung și-n lat, cu evenimente legate de blog, emisiuni și rețete. Ce ai învăţat despre România?

Este o țară cu foarte mult potențial, care merită și poate fi promovată în diverse feluri. Cred că, de multe ori, nici nu ne dăm seama cât de important este să vorbim de bine despre țara noastră. Ne pierdem de foarte multe ori în ceea ce nu se întâmplă când, de fapt, schimbările nu au loc așa. Poate ar fi potrivit să căutăm soluții și să fim dispuși să participăm și noi, cu ce putem, astfel încât să se întâmple schimbările pe care ni le dorim. Bucătăria m-a învățat că, atunci când pui osul la treabă, ai și un rezultat – dacă nu, ingredientele rămân nefolosite și nu va ști nimeni ce ar fi putut să iasă din ele.

Călătoreşti mult. Ce ţi-a oferit călătoria?

Depinde de destinație și de scop. Da, am călătorit foarte mult – atât la noi în țară, cât și în alte țări, dar fiecare călătorie a fost diferită și a avut o altă definiție. Eu sunt de felul meu curios. Îmi place să descopăr locuri noi, feluri noi de mâncare; să îi descopăr pe oameni și să le cunosc cultura. Distracția, aventura, relaxarea vin împreună cu satisfacerea acestei curiozități: mă aventurez să cunosc, iar asta mă distrează. Îmi place să mă întorc acasă cu o perspectivă nouă, cu un bagaj plin de amintiri și, ideal, cu rețete noi.

Dacă am ajuns la reţete… Există reţeta călătoriei perfecte?

Am fost, acum câțiva ani, într-o călătorie în Turcia, undeva în zona rurală. Atât de rurală, încât am întâlnit doar trei vorbitori de limbă engleză. Am stat șapte zile acolo. Și, deși pare puțin, am găsit timp să râd cu ai mei de te miri ce, să mâncăm împreună de trei ori pe zi și, mai mult, să descopăr câteva feluri de mâncare despre care nu știam că există. Aceea a fost o călătorie care mie mi-a plăcut tare mult.Totuși, nu cred că există o rețetă de călătorie perfectă, pentru că depinde de scopul ei. Dacă este o călătorie pe plan personal, atunci perfecțiunea apare când sunt cu familia și reușim să ne bucurăm de timpul petrecut împreună, cum a fost cea despre care am povestit mai sus. Dacă este o călătorie pe plan profesional, atunci bucuria vine la final, când știu că am dus la bun sfârșit evenimentul sau că am reușit să ne mai extindem într-un oraș al țării cu proiectul Asociației Adi Hădean.

Cum alegi o nouă destinaţie?

Nu am criterii de bază, pentru că depinde și care este starea mea când aleg o nouă destinație. Dacă sunt odihnit și vreau să mă aventurez, apelez la latura mea căreia îi place să afle lucruri noi și, atunci, caut destinații despre care simt că nu am aflat îndeajuns sau pe care nu le-am văzut deloc. Dar, atunci când caut să mă liniștesc după o perioadă aglomerată, prefer să apelez la destinații pe care le cunosc deja, unde merg la sigur și știu că mă voi întoarce cu bateriile încărcate. Mai este și varianta în care mă alege destinația pe mine și atunci merg cu bucurie și curiozitate.

Cât de pretențios ești în timpul călătoriilor tale, unde și ce mănânci?

Nu sunt tare pretențios. Mă orientez în funcție de specificul destinației, căci eu cred că aici apare farmecul unei călătorii. Sunt locuri în lumea asta în care mănânci doar la restaurante pretențioase și sunt alte locuri unde mănânci pe stradă la fel de bine. Până la urmă, cultura e ceva viu, o poți înțelege prin gastronomia sa și de multe ori poți afla cel mai mult despre o destinație prin bucătăria locului.

S-a întâmplat să vizitezi un anumit loc doar pentru un restaurant?

Când organizez eu, întâi aleg locația, apoi mă documentez, să aflu ce restaurante bune sunt în zonă, dar nu mă bazez doar pe căutările de pe internet. Când ajungem la destinație, ne place să ne plimbăm și să descoperim restaurante la fața locului. Se mai întâmplă și să fiu invitat să vizitez restaurante și atunci da, călătoresc doar pentru a descoperi acel local.

Unde ai întâlnit locuri, restaurante „extreme"chiar și pe baza standardelor tale?

Nu știu dacă am întâlnit locuri „extreme", pentru că acum trăim niște vremuri în care experiența este mai importantă decât produsul în sine. Și atunci oamenii caută fel și fel de activități sau locații, astfel încât restaurantele să devină adevărate experiențe.

Ce parte a lumii este cea mai „de încredere" din punct de vedere gastronomic?

Am mâncat prin diverse locuri în această lume și nu aș putea cataloga o zonă ca fiind de neîncredere. În sensul în care, în opinia mea, nu există o parte a lumii care este „cea mai de încredere" din punct de vedere gastronomic, pentru că mâncarea se bazează pe gusturile fiecăruia și, atunci, această încredere se câștigă diferit, de la om la om.

Sunt specialităţi, mâncăruri pe care le-ai descoperit pe durata călătoriilor tale şi care acum nu lipsesc din dieta ta, a voastră?

E mult spus că nu lipsesc. Chiar avem o dietă variată, care presupune ca multe lucruri să lipsească și să reapară periodic. Îmi place să încerc feluri noi, să testez mâncăruri pe care le cunosc deja și să văd cum interpretează alții rețetele, pentru că fiecare țară are o amprentă culturală asupra unui fel de mâncare pe care noi, în România, îl cunoaștem cu un anume gust. Apoi îl aduc acasă și, dacă alor mei le place, îl mai facem.

În ultimul an cât de mult ai avut chef și posibilitatea de a călători?

Când a izbucnit pandemia, am făcut ca 2020 să fie despre Solidar Social, proiectul pe care l-am lansat anul trecut în aprilie și prin care gătim, chiar și acum, mâncare pentru oamenii care nu au, altfel, ce să mănânce. Așa că cele mai multe dintre călătoriile din 2020 au avut ca obiectiv extinderea proiectului Solidar Social, iar acum suntem deja în 4 orașe: București, Ploiești, Constanța și Petrila.

Am călătorit și în străinătate. Am simțit destul de diferit aceste călătorii, pentru că am găsit restaurante pe care le știu de ceva timp... închise. Însă, recent, am avut ocazia să călătoresc în Spania și să asist la licitația de pește sălbatic de la bursa din port, împreună cu Sorin de la Pescaderia Alioli, ceea ce a fost o experiență cel puțin interesantă.

Odihnă activă sau pasivă?

Nu există odihnă pasivă la mine, în afara celor 5 ore de somn pe noapte – iar uneori, când sunt obosit, se fac 6. Sunt într-o perioadă a vieții în care sunt foarte activ și, cumva, caut să mă odihnesc, dar nu pot să fiu pasiv pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Ai o activitate preferată de agrement?

Îmi place să zbor. În copilărie, vedeam câte două-trei avioane în zbor pe parcursul unui an și eram atât de fascinat de ele, încât mă opream din orice activitate. Mă uitam la zborul lor până se pierdeau în zare. Dacă mă întreba cineva ce vreau să mă fac când voi fi mare, răspunsul era mereu același: aviator. După aproape 40 de ani, soția mea, Sonia, m-a pus în fața faptului împlinit și mi-a zis: „cadou de ziua ta, dacă vrei și-ți place, du-te și fă școala". M-am înscris și, din școala asta care mă învață să zbor, mai învăț și altele. Despre bucuria de a fi om, despre cum să-ți pui visele de-o viață pe o linie prioritară, despre recunoștința față de cei care-ți pun vânt sub aripi. Plus rezistența: într-o oră de antrenament touch&go (adică aterizări și decolări succesive fără oprirea motorului) am dat jos 2 kg.

​SOLIDAR SOCIAL – UN PROIECT DE SUCCES

Asociaţia Adi Hădean a fost fondată în 2015, unul dintre obiectivele sale fiind combaterea risipei alimentare. Ce aţi reuşit sărealizaţi pe acest plan?

Așa este, obiectivele noastre sunt combaterea risipei alimentare și educaţia gastronomică, pentru că nu este îndeajuns doar să hrănim beneficiarii, căci mulţi dintre ei au nevoie de un program de reintegrare în societate. În acest sens am organizat, de-a lungul acestor ani, proiectul „Școala de bucătari", desfășurat în parteneriat cu Universitatea de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj Napoca. Această școală selectează tineri între 18 și 21 de ani care au pasiune, talent și au absolvit liceul, dar care nu dispun deposibilităţi financiare pentru a accesa singuri cursurile unor școli de profil. Școala îi pregătește pentru un loc de muncă stabil într-un restaurant. Mulţi dintre ei lucrează și acum în restaurantele în care au fost pregătiţi. Apoi, anul trecut, când a început pandemia, împreună cu echipa mea și a soţiei mele, s-a născut Solidar Social. A fost un moment de criză, când a trebuit să ne lăsăm activităţile de zi cu zi și să ne adunăm toţi pentru aceeași cauză. Acum, într-un an de existenţă, am crescut și am evoluat. Anul trecut pe vremea aceasta acopeream doar sectorul 6 și o serie de spitale din București (Spitalul Balș, Fundeni și Colentina), iar acum suntem în 4 orașe din ţară, unde hrănim medici din prima linie, copii, părinţi și bătrâni cu venituri mici și foarte mici.

Te-a surprins succesul rapid al iniţiativei?

Nu m-a surprins, dar cu siguranţă m-a bucurat, pentru că a fost o mobilizare comună. Asociaţia Adi Hădean muncește deja, de ceva ani, pentru a găsi metode prin care să combatem risipa alimentară. În social kitchens se rupe acest lanţ, pentru că mâncarea provine majoritar de la producători sau distribuitori de alimente, care aleg să doneze din timp aceste produse în loc să le arunce pentru că au ajuns aproape de data expirării.

Să sperăm că în viitorul apropiat vom trece şi peste pandemie –cum vezi viitorul iniţiativei?

Pentru următorii ani, ne-am propus să construim mai multe astfel de social kitchens, care să preia oameni din comunităţile vulnerabile și să îi înveţe să gătească, ajungând să se auto-susţină și să se reintegreze în societate. Ne dorim să ne extindem pe o arie cât mai mare și să ajungem să pregătim un milion de porţii de mâncare pe an. Mulţi spun că este un obiectiv aproape de neatins, însă noi știm sigur că este posibil dacă ne suflecăm mânecile și contribuim cu ce putem fiecare.