Buncărul a fost construit în Corsham, la vest de Londra, unde în timpul celui de-al doilea război mondial au fost fabricate motoarele forțelor aeriene britanice. Existența lui a fost ținută secret până în 1982, dar la publicarea cărții cu titlul War Plan UK, scrisă de Duncan Campbell, s-a aflat că există un uriaș buncăr secret, destinat exclusiv conducerii statului. În cartea sa, Duncan Campbell a scris despre un adăpost subteran extins cu denumirea Hawthorn.

Buncărul a fost pus în funcțiune în 1955, când prim-ministru era Robert Anthony Eden, dar adăpostul militar a devenit învechit în numai câțiva ani, întrucât nu asigura securitate împotriva rachetelor balistice intercontinentale, fiind astfel elaborat un alt plan de apărare și guvernare în cazul situațiilor de urgență, denumit PHYTON. Acesta a fost planul de intervenție al guvernului britanic în timpul Războiului Rece pentru a asigura continuitatea guvernării în cazul unui război nuclear, dar cu toate acestea buncărul a fost păstrat timp de 30 de ani ca adăpost de urgență.

Buncărul Burlington are o lungime de 1 km, dar coridoarele lui au peste 97 km lungime. A fost conceput pentru a găzdui pe prim-ministru și întregul lui staff, cei mai înalți funcționari publici, conducerea armatei și, desigur, un număr mare de personal de serviciu. Locația autosuficientă poate găzdui 4.000 de persoane. Orașul subteran a fost echipat cu toate uneltele necesare pentru supraviețuire.

Adăpostul are spital, mai multe cantine, bucătării, spălătorii, depozite, birouri și locuri de cazare. Apa curată ar fi fost furnizată dintr-un lac subteran echipat cu sistem de filtrare. Centrul telefonic al buncărului a fost al doilea cel mai mare sistem de telecomunicații din țară, chiar și BBC-ul având acolo un studio pentru ca, în caz de urgență, primul-ministru să se poată adresa populației. Buncărul a fost împărțit în 22 de zone. În prezent o parte din acesta este folosit în alte scopuri, iar încăperile rămase pot fi vizitate.

Galerie foto