Atât o gară gigantică, cât și o capodoperă arhitecturală unică, Grand Central Terminal din Manhattan merită o vizită chiar dacă nu ai de gând să faci o călătorie cu trenul.

Funcția obișnuită a unei gări este aceea de a fi punctul de plecare sau de sosire al unei călătorii, sau un punct de transfer. Cu toate acestea, există gări în întreaga lume care sunt atracții turistice de sine stătătoare, inclusiv Grand Central Terminal din New York, cea mai mare gară din lume.

Gara Grand Central din Manhattan deservește călătorii de peste un secol, din 1913, iar pe vasta sa suprafață pășesc în medie 750.000 de persoane pe zi, însă această cifră poate ajunge la peste un milion în perioada de vârf a verii. Întreaga structură se întinde pe o suprafață de 49 de hectare, cu 44 de peroane și 67 de șine pe cele două niveluri ale sale, pe care circulă un tren în medie, la fiecare 58 de secunde.

Dar, în ciuda cifrelor sale impresionante, reputația Grand Central Terminal nu se datorează doar dimensiunilor sale, ci și aspectului. Gara a fost proiectată în stilul Beaux-Arts de unii dintre cei mai faimoși arhitecți americani și francezi de la începutul secolului XX. Construită între 1903 și 1913, clădirea a răspuns tuturor nevoilor epocii, găzduind peste 80 de restaurante și magazine, dintre care cel mai faimos este Grand Central Oyster Bar.

De-a lungul anilor, stația a adăugat noi facilități, inclusiv o bibliotecă și terenuri de tenis.

Situată la intersecția dintre Strada a 42-a și Park Avenue, obiectivul major al clădirii este Main Concourse, sala principală a terminalului. Pereții sălii de 3.300 de metri pătrați sunt împodobiți cu sculpturi splendide în piatră, dar adevărata atracție este tavanul, care este acoperit în întregime cu o frescă a cerului înstelat - așa cum se vede din Mediterana iarna. Ceea ce face ca această reprezentare să fie atât de specială este faptul că un pasager a descoperit încă din 1913 că poziționarea corpurilor cerești unele față de altele nu era în întregime exactă, dar erorile nu au fost corectate de atunci. Dar preferatul copiilor este așa-numitul coridor al șoaptelor, cu o acustică specială, care face să poți fi auzit clar în alte părți ale coridorului, dacă vorbești încet în locul potrivit.