Bucătăria mondială: cum se face bagheta franțuzească tradițională?

Bagheta, simbol al vieţii cotidiene a francezilor, imortalizată în numeroase filme şi reclame, este un produs al cărui nume a apărut la începutul secolului al XX-lea la Paris.

Foto: Pixabay

Aproximativ şase milioane de baghete sunt vândute zilnic în Franţa. Însă obiceiul de a cumpăra zilnic o baghetă de la brutar este ameninţat, în condiţiile în care aproximativ 30.000 de brutării şi-au închis porţile începând din 1950, pe măsură ce supermarketurile s-au înmulţit – relatează Agerpres.

Foto: Shutterstock

Bagheta ("baguette"), lungă şi subţire, este cel mai popular produs de pâine savurat şi consumat în Franţa pe tot parcursul anului. Procesul tradiţional de producţie presupune cântărirea şi amestecarea ingredientelor, frământare, fermentare, împărţire, relaxare, modelare manuală, a doua fermentaţie, marcarea aluatului cu tăieturi superficiale (semnătura brutarului) şi coacere. Spre deosebire de alte feluri de pâini, bagheta este făcută doar din patru ingrediente (făină, apă, sare şi drojdie), din care fiecare brutar obţine un produs unic. În anul 1993, Guvernul francez a adoptat un decret conform căruia fermentarea aluatului la baghetele "tradiţionale" ar trebui să dureze între 15 şi 20 de ore la o temperatură cuprinsă între 4 şi 6 grade Celsius. Modul de preparare şi cultura artizanală a pâinii tip baghetă de origine franceză au fost înscrise, în anul 2022, pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.

Foto: Unsplash

Baghetele necesită cunoştinţe şi tehnici specifice: acestea sunt coapte pe tot parcursul zilei în loturi mici, iar rezultatele variază în funcţie de temperatură şi umiditate. Ele generează, de asemenea, moduri de consum şi practici sociale care le diferenţiază de alte tipuri de pâine, cum ar fi vizitele zilnice la brutării pentru a cumpăra pâine şi rafturi specifice pentru a se potrivi cu forma lungă. Crusta lor crocantă şi textura baghetelor au ca rezultat o experienţă senzorială specifică. Bagheta este consumată în multe rânduri, inclusiv în timpul meselor în familie, în restaurante şi în cantinele de la locurile de muncă şi din şcoli.

Foto: Pixabay

Procesul de producţie se transmite în primul rând prin formarea la locul de muncă, combinând cursurile şcolare cu experienţa de lucru într-o brutărie. Această ucenicie le permite viitorilor brutari să dobândească cunoştinţele necesare despre ingrediente, instrumente şi proces. Numărul brutăriilor, însă, este în scădere constantă, mai ales în localităţile rurale din Franţa. În 1970 au funcționat 55.000 de brutării artizanale (una la 790 de locuitori) faţă de 35.000 astăzi (una la 2.000 de locuitori), adeseori în beneficiul vânzărilor de baghete produse în sistem industrial.

AMI MÉG ÉRDEKELHET