Motto-ul chefului este „Gătește muntele”: gătește doar cu ingrediente de la producători locali, preferând să folosească jneapăn, ienupăr și flori sălbatice pentru a ridica gătitul la nivel de artă, prin tehnici sofisticate.

Dacă se găsește întotdeauna cazare disponibilă în regiunea de schi, existând și numeroase cazări private, masa la St. Hubertus trebuie rezervată din timp. Și dacă am rata gustările de aici, ghidul Michelin listează și alte locuri grozave, așa că nu trebuie să ne facem griji că va trebui să ne potolim apetitul cu gustări fast-food de proastă calitate.

Deci, nu e de mirare dacă planul original (de a schia) se transformă accidental într-o excursie gastronomică. Însă, totuși, regiunea ne așteaptă cu o mulțime de oportunități sportive, de exemplu putem face schi fond pe mai multe sute de kilometri, pe un teren de calitate, deoarece Dolomiti Superski găzduiește o serie de concursuri de nivel mondial. Sau putem alege sania, continuând și după cină pe pârtia iluminată. De asemenea, putem merge la patinaj, la înot în piscine și la drumeții pe schi. Schiul fond și drumețiile cu schiul nu sunt tocmai activități post-schi, dar merită sacrificate pentru ele una (sau mai multe) zile de coborâre. Să nu ne descurajăm! Chiar dacă zăpada se topește încet, avem opțiuni pentru petrecerea timpului liber: Dolomiții sunt marea doamnă a ciclismului, cetatea drumețiilor, regina neîncoronată a escaladărilor și a lui via ferrata – și cu asta, le-am dat deja câteva sfaturi celor care vor să își planifice o călătorie vara.

Cel care se pune cu adevărat pe treabă în primele trei zile, obosește de obicei până în a patra – conform statisticilor, atunci crește și rata accidentelor. Este, deci, o oportunitate grozavă de a face o pauză și de a ne bucura de deliciile culturale deloc plictisitoare oferite de regiune. Nici nu trebuie să părăsim zona de schi pentru a vedea expozițiile muzeului aflat la cea mai mare altitudine (3.000 de metri), Museo Marmolada Grande Guerra. Pe lângă obiecte din primul război mondial, putem admira și „orașul” săpat în hețar de soldații austro-ungari în timpul Primului Război Mondial, care a oferit refugiu față de condițiile vitrege și pericolele de la suprafață pe un total de 12 km. Funcționau aici barăci, bucătării și spitale militare, iar după retragereasoldaților ghețarul a început să recupereze încet lumea sculptată în gheață. Nu trebuie să plătim bilet de intrare separat, putem intra în muzeu cu abonamentul de schi.

Sau există muzeul fanaticului alpinist italian, Reinhold Messner, care de fapt înseamnă mai multe clădiri impresionante în diferitele părți ale Dolomiților, printre altele pe Monte Rita, în apropiere de Cortina d’Ampezzo, și pe Plan de Coronese. Această expoziție este declarația de dragoste a lui Messner către Dolomiți și alpinism, și foarte greu găsim o sursă mai credibilă despre viața din munții înalți. Legenda alpinismului a creat un muzeu și la Bolzano, dar aici și alte atracții ne pot seduce: mumia omului zăpezilor, Ötzi, de exemplu, merită o vizită în muzeul arheologic al regiunii (Museo Archeologico dell’Alto Adige), la fel ca cei 300 de metri de arcade medievale, Via dei Portici. Și dacă ne plictisim pe drum, să răsfoim romanul „Adio, arme” de Ernest Hemingway, inspirit de experiențele sale din Dolomiți în timpul Primului Război Mondial.