Cu toate acestea, construirea unei legături între Golmud și Lhasa, pe o distanță de 1.142 de kilometri, a fost mult timp considerată imposibilă, deoarece mai mult de 80% din această distanță se află la o altitudine de peste 4.000 de metri. Pentru inginerii proiectanți și constructori, permafrostul și lipsa oxigenului au reprezentat cele două mari dificultăți.

Permafrostul este solul care a fost înghețat continuu timp de cel puțin doi ani.

Iar platoul tibetan, care se întinde pe aproape 900.000 de kilometri pătrați, este cea mai mare suprafață de sol înghețat de pe Pământ, cu excepția Arcticii.

Problema pentru constructorii căii ferate a fost că solul era înghețat în fiecare loc la grade diferite de duritate, iar imprevizibilitatea dezghețului a fost sporită de schimbările climatice. Platoul tibetan se încălzea mai repede decât orice altă zonă din China. În cele din urmă, inginerii au decis să construiască poduri peste porțiuni mari de permafrost(o șeptime din întreaga linie) și să așeze șinele pe ele.

Și altitudinea în sine a reprezentat o provocare extremă pentru muncitorii din construcții, deoarece conținutul de oxigen din aerul de la peste 5.000 de metri este cu 45% mai mic decât la nivelul mării. Prin urmare, 600 de medici și 17 oxigenatoare au fost la dispoziție pentru a asigura sănătatea muncitorilor, iar la 1 iulie 2006, Hu Jintao, pe atunci secretar general al Partidului Comunist Chinez, a putut inaugura linia "de neconstruit".

Și trenurile care circulă pe aici sunt cu totul speciale: în fiecare dintre ele se află un medic, iar pasagerii beneficiază de mască de oxigen. Pentru tronsonul dintre Golmud și Lhasa, odată cu biletul de tren trebuie achiziționat și un card de înregistrare medicală. Cu toate acestea, priveliștile uluitoare compensează pe deplin dificultățile si nu întâmplător aceasta este una dintre cele mai populare linii de cale ferată din China în rândul turiștilor.