Plaje frumoase, formaţiuni stâncoase unice, sate mediteraneene cu case văruite în alb strălucitor, o moștenire culturală bogată, gastronomie delicioasă și poate cei mai ospitalieri oameni din lume – bine ai venit în Algarve!
DE NERATAT în Algarve
SĂ NE UITĂM LA DELFINI!
Dacă toată viaţa am așteptat să-i cunoaștem pe delfini în mediul lor natural, acum este momentul. Din Lagos, Alvor și Portimão pornesc zilnic mai multe excursii de observare a delfinilor.
SĂ DORMIM ÎNTR-O MOARĂ DE VÂNT!
Până în mijlocul anilor 1960, 11.000 de mori de vânt măcinau grâul în regiune, și multe dintre ele funcţionează acum ca locuri de cazare. Putem sta (cu 140 de euro pe zi) în Windmill, în fermecătorul oraș Tavira, într-un apartament cu piscină transformat dintr-o moară de vânt.
SĂ MÂNCĂM PERCEBES!
Scoica specială, cu aspect foarte bizar, este vândută în restaurante cu 75 euro/kg. Preţul piperat se explică prin colectarea extrem de dificilă, și chiar dacă la prima vedere nu este cel mai apetisant fel de mâncare, este deosebit de gustos, așa că merită o încercare.
SĂ MERGEM ÎN DRUMEŢII!
Cum aproape 40% din regiunea Algarve este arie naturală protejată, găsim un mediu minunat, deosebit de bogat în specii diverse de păsări. Să mergem spre Parcul Naţional Vicentine sau Ria Formosa, rezervaţia Castrom Marim sau cărările din Rocha de Pena!
LEGENDA COCOȘULUI
Ilustrație: Getty Images
Simbolul Portugaliei este cocoșul, care în Algarve apare și pe pereţii multor case, vase de porţelan sau de lut, plăci lucrate manual. Potrivit legendei, un pelerin care se îndrepta spre Santiago de Compostela a fost acuzat, deși nevinovat, de furt și condamnat la moarte. Când a fost adus ultima dată în faţa judecătorului, acesta era pe cale să ia cina, având în faţă un cocoș prăjit. Bărbatul s-a uitat la mâncare și a spus:„Domnul meu, cocoșul va prinde viaţă și va cânta pentru a-mi dovedi nevinovăţia!”Pasărea a prins viaţă, iar prizonierul a fost eliberat în cele din urmă. Tradiţia decoraţiunii care păstrează amintirea poveștii datează din vremuri premedievale și este din nou într-o perioadă de glorie. Atât de mult încât dacă vrem să învăţăm câteva tehnici de bază,putem alege dintre diferite ateliere, care promit să facă din experienţă un program cu adevărat autentic!
SĂRBĂTOAREA FLORILOR DE PAȘTE
Foto: Pixabay
Cei care se pregătesc să viziteze Algarve primăvara nu trebuie să rateze orășelul ascuns São Brás de Alportel. Deși principalele ritualuri ale țărilor catolice sunt aceleași, obiceiurile locale pot varia foarte mult de la o regiune la alta sau chiar de la sat la sat. De exemplu, locuitorii orașului aflat la doar 20 de minute de mers cu mașina de Faro, pregătesc ceva cu totul unic pentru Duminica Paștelui. În fiecare an, orașul fierbe încă din februarie, când se plantează trei tone de semințe de flori folosite pentru covorul special așezat de Paște, iar recoltarea plantelor începe cu o săptămână înainte de sărbători. Apoi, în zorii zilei de duminică, sute de voluntari pornesc cu coșuri pentru a acoperi piața și strada cu petale în patru-cinci ore de muncă meticuloasă.
Artiștii își proiectează capodopera cu câteva luni înainte de eveniment.
Mai întâi desenând cu creta modelul pe trotuar și apoi completând contururile cu mii de petale colorate, proaspete și uscate. Plantele folosite sunt bănuțele, lavanda, feniculul și frunza de dafin, în timp ce fasolea și mici bucăți de lemn ajută în obținerea rezultatului final, iar pământul întunecat sau zațul de cafea sunt perfecte pentru evidențierea contururilor. Până la ora 8 dimineața, când sosesc credincioșii și turiștii curioși, totul trebuie să fie gata, iar la 9 și jumătate nu mai este niciun loc liber în piața din fața bisericii. Toată lumea așteaptă deja aceeași tradiție veche de secole: ca grupurile de bărbați îmbrăcați pentru sărbătoare să apară cu aranjamentele lor magnifice de flori și să-l însoțească astfel pe preot după liturghie.
Potrivit legendei locale, în Duminica Paștelui din 1596 pirați jefuitori au debarcat în portul din Faro, înaintând pe uscat pînă la São Brás. Pentru că nu dețineau arme, locuitorii pașnici nu se puteau încrede decât în Hristos și în ramurile înflorite ale copacilor. Așa că au pornit cu credință în inimi și ramuri înmugurite în măini și, spre surpriza tuturor, au respins cu succes atacul. Chiar și după luptă, bărbații învingători care reveneau în oraș au strâns în mâini ramurile înflorite, făcând din această procesiune un simbol al victoriei și al învierii lui Isus.