Din punctul de vedere morfologic, lobelia este o planta lemnoasă cu frunze ce cresc la capetele ramurilor. Trunchiul arbuștilor sau copacilor este format din frunze ofilite, motiv pentru care se îngroașă atât de mult. Cum alte plante nu prea supraviețuiesc pe Kilimanjaro, când cățărătorii ajung în pădurea de lobelii la o înălțime de 3.000-4.000 de metri, cu siguranță sunt copleșiți de imagine. Copacii cu forme unice pot crește chiar și la o înălțime de 9-10 metri, și când apar din ceață este ca și cum i-am întâlni pe uriașii munților.
Foto: Wikimedia
Această plantă și celelalte soiuri similare sunt adevărați supraviețuitori: pot rămâne în viață și pe soluri pietroase, sărace în nutrienți, rezistă vremii și temperaturilor extreme, chiar și atunci când acestea se schimbă 30-35 de grade în cursul unei singure zi, de exemplu de la -10 grade noaptea la +25 ziua. Datorită vremii extreme, copacii cresc foarte încet, din acest motiv „se îmbracă" trunchiul lor în frunze ofilite: să îl izoleze.
Kilimanjaro este un munte de origine vulcanică, astfel solul său este în mare parte bazaltic. Fiind vorba de o rocă degradată, foarte fragilă, drumețiile de pe munte nu sunt ușoare, dar compensează minunatele împrejurimi ale Parcului Național Kilimanjaro. În schimb, ghețarul din vârf este în mare pericol: cocoașa înzăpezită caracteristică de pe Kilimanjaro se topește constant din cauza încălzirii globale - între 1912 și 2007 a dispărut 85% din ea - și conform prognozelor până în 2030 se va topi complet.
