Primul plan pentru construirea podului a fost realizat în 1872, pentru a se odihni apoi în sertar pentru câteva decenii. Pe lângă costurile ridicate sau vocile protestatarilor, și specificul golfului a venit cu dificultăți: are o lățime de peste doi kilometri, furtunile și ceața sunt fenomene meteo frecvente, ca să nu mai vorbim de cutremure.

Construcția a început până la urmă în ianuarie 1933, a durat doar patru ani și a costat atunci 27 de milioane de dolari (circa 590 de milioane USD în ziua de azi), bani câștigați în doar câteva decenii datorită taxei de pod. În calitate de inginer șef al podului, Joseph Strauss a fost în fruntea celor câtorva ingineri, geologi, arhitecți și alți specialiști care au făcut ca structura monumentală să devină realitate. Munca multora dintre ei, inclusiv Charles A. Ellis, care a lucrat la structura podului, sau Irvin Morrow, căruia îi datorăm elementele Art Deco, a fost recunoscută doar mult mai târziu. Că au lucrat bine o arată și faptul că, în timpul existenței sale, podul a trebuit să fie închis doar de trei ori din cauza vântului puternic și nici măcar marile cutremure nu l-au afectat.

Golden Gate – în cifre

Astăzi, pe lângă nenumărații pietoni și bicicliști, aproximativ 112 mii de mașini trec zilnic pe una dintre cele șase benzi ale Golden Gate Bridge, care oferă și o vedere de neegalat asupra Golfului San Francisco. La predare, a fost cel mai lung pod suspendat din lume, având 2.737 de metri lungime, inclusiv 1.280 de metri între stâlpi. Pentru construcția lui au fost folosiți 389 de mii de metri cubi de beton, iar cele două mari cabluri de susținere au fost răsucite din câte 27.527 de fire de oțel fiecare. În ceea ce privește dimensiunea, a fost în cele din urmă detronat de podul Verrazano–Narrows din New York, predat în 1964.

Culoarea

International orange, adică portocaliu internațional – aceasta este culoarea oficială a podului. Inițial ar fi fost negru și galben, dar până la urmă a fost ales portocaliul pentru că se potrivește mai bine cu peisajul verde și albastru. Unele părți ale structurii sunt revopsite din când în când, astfel încât aproape întotdeauna putem vedea undeva muncitori care lucrează.

Taxă de pod

Traversarea de la nord la sud, adică spre San Francisco, este supusă unei taxe care variază între aproximativ 8 și 60 de dolari, în funcție de gabaritul vehiculului. Pietonii pot circula acum gratuit pe pod, dar până în 1960 și ei au fost nevoiți să plătească. Traversarea spre nord este gratuită pentru toată lumea.

Halfway to Hell

În timpul construcției – ca o soluție fără precedent – sub pod a fost întinsă o plasă de siguranță, pentru a proteja de o cădere fatală muncitorii care lucrau fără a fi legați cu cablu de securitate. Datorită precauției, 19 persoane au supraviețuit căderii, menționați drept membri ai clubului Halfway to Hell (La jumătatea drumului spre iad).

Alcatraz 

Legendara insulă-închisoare Alcatraz este aproape inseparabilă de numele și panorama podului Golden Gate și a golfului.

Inițial, insula a găzduit un far, pentru a funcționa apoi ca bază militară, dar a devenit cu adevărat infamă când, din cauza valului de criminalitate de după marea criză economică, a fost înființată aici cea mai strictă închisoare federală din țară. Deși mulți au încercat, în cei 29 de ani de existență a închisorii evadarea de pe insulă a fost aproape imposibilă din cauza apelor învolburate și reci ca gheața ale golfului, respectiv a rechinilor. După închiderea din 1963 a închisorii, „Stânca” a stat goală multă vreme, fiind ocupată pentru scurt timp de o colonie de americani nativi înainte de a deveni muzeu. Astăzi, peste un milion de vizitatori vin aici în fiecare an și admiră podul și din această direcție.