Un videoclip de pe TikTok al lui @realphdfoodie a făcut recent valuri, în care descrie dificultățile călătoriei sale la Lyon. A existat un contrast puternic între visele Angelinei și fața reală a orașului francez, în principal din cauza lipsei de cunoștințe de limbă franceză: ea s-a simțit complet marginalizată și a spus că nu a reușit să se conecteze cu nimeni chiar dacă este o persoană socială. Iar unii comentatori au confirmat faptul că, pentru străini, o vacanță în Franța poate fi foarte dezamăgitoare.

Este ceea ce psihologia numește Sindromul Paris, un termen folosit pentru prima dată de psihiatrul franco-japonez Hiroaki Ota, în 1986. Acesta îi afectează în special pe călătorii japonezi din cauza idealizării puternice a Parisului în cultura pop locală, dar are și consecințe grave: începând cu anii 2000, mulți turiști japonezi au avut nevoie de tratament psihiatric pentru experiențele lor în Franța. Nu este surprinzător faptul că ambasada Japoniei la Paris are o linie telefonică de asistență permanentă pentru turiștii care au nevoie de îngrijire din cauza șocului cultural. În termeni medicali, pacienții prezintă simptome grave, cum ar fi atacuri de panică, anxietate, depresie și stări delirante sau amețeli.

În general, în descrierea oficială a bolii este menționat și un șoc cultural intens.

Această afecțiune poate fi declanșată de patru factori, dintre care bariera lingvistică poate avea cel mai mare impact, deoarece o proporție semnificativă de francezi nu vorbesc sau sunt reticenți în a folosi cea mai răspândită limbă din lume, engleza. De asemenea, poate fi exacerbată de diferențe comportamentale foarte deranjante, cum ar fi comunicarea mai puțin formală, schimbări frecvente de dispoziție și de ton sau umor neinteligibil.

Epuizarea fizică este, de asemenea, un factor important, deoarece majoritatea turiștilor din Paris au un program excesiv de încărcat. Apoi mai sunt simptomele de decalaj orar datorate saltului de fus orar, iar combinația acestor patru factori face ușor de înțeles de ce acest sindrom este atât de obositor și de grav.

Fenomenul nu se limitează la Paris, el a fost observat și la New York și Ierusalim. O variantă specifică este Sindromul Stendhal din Florența, cauzat de vizionarea a prea multe opere de artă din orașul italian și care se manifestă prin simptome precum respirația grea și tahicardia.