• A intrat în lumea filmului în 2006, ca voluntar al Festivalului Internaţional de Film Transilvania. A lucrat în diferite departamente ale festivalului, iar în 2012 a devenit managerul TIFF.
• Tot din 2012 coordonează operaţiunile Asociaţiei pentru Promovarea Filmului Românesc.
• În 2013, a fost ales membru în Consiliul Director al European Film Promotion
• Activează şi în zona producţiei de film, printre proiectele cinematografice la care a lucrat numărându-se „Istoria iubirii”, în regia lui Radu Mihăileanu, „Tokyo Vampire Hotel”, în regia lui Sion Sono, şi „Moromeţii 2”, în regia lui Stere Gulea.

De obicei, munca unui manager este similară, indiferent de domeniu. Există, totuși, ceva care face ca sarcina de manager de festival la TIFF să fie diferită?

Lipsa de predictibilitate. Munca la un festival înseamnă un exerciţiu extrem de organizare, în care trebuie să aliniezi foarte multe variabile într-un moment precis. Bugetul este neclar și nesigur până cu 2 luni înainte de festival, dar noi planificăm și organizăm oricum cu mult timp înainte. Echipa este compusă 95% din colaboratori sezonieri, oameni pasionaţi și dedicaţi, dar care nu sunt angajaţi cu normă întreagă și intră în ecuaţie în apropierea festivalului. Vremea este tot mai instabilă și greu de prezis, dar noi organizăm proiecţii în aer liber cu 3.500 de spectatori. Astfel, am dezvoltat o rezilienţă enormă la lipsa de predictibilitate, sunt tot timpul pregătit să acomodez soluţii și idei noi, mă păstrez cu mintea „out of the box” și încerc să absorb cât mai puţin stres (nu prea reușesc). Este un joc care ne consumă foarte tare, dar atunci când totul se aliniază, rezultatele sunt incredibile și pare că o magie cuprinde tot orașul. Și se tot aliniază de 22 de ani.

Cum arată viaţa ta între două ediţii de festival?

De obicei, imediat după TIFF aleg să plec undeva cât mai departe de aglomeraţia orașului și de feţele cunoscute. Simt nevoia să mă reconectez cu mine și cu prietenii apropiaţi, să stau departe de telefon și de laptop. Și, pentru că nu pot pleca într-o vacanţă adevărată imediat, aleg să mă urc în mașină și să fug undeva în apropierea munţilor, în vreo oază de liniște. Viaţa între TIFF-uri înseamnă să „închizi” ultimul festival, să te regrupezi și să pregătești următoarea ediţie. După fiecare ediţie de festival am nevoie de câteva luni de revenire psihică și emoţională. După ce fiecare dintre noi trece de această etapă, începe revenirea la organizaţie. Astfel că toamna este perioada de strategii și analize, iar din februarie începe forfota unei noi ediţii. Călătoresc foarte mult între Cluj și București, între foarte multe întâlniri și planuri. În plus, tot timpul dau și câte o fugă la festivalurile mari de film din Europa.

Care dintre festivalurile acestea îţi plac cel mai mult?

Din zona festivalurilor de film, o să rămân tot timpul atașat de Berlin și Sarajevo. Îmi place foarte tare Berlinul și tot ce a însemnat el din punctul de vedere cultural, iar Berlinala reprezintă pentru mine startul unui an nou. Sarajevo este primul festival la care am fost, în 2009, și m-a fascinat de la început cavalcada culturilor, celebrul Hotel Europa și străzile pline de oameni după proiecţiile în aer liber din spatele blocurilor din centru.

Revenind la TIFF: presupun că ai avut parte de multe întâmplări neașteptate...

Îmi vin în minte două momente legate de doi invitaţi mari ai festivalului. Îmi aduc aminte când, în 2017, mama mi-a cerut un autograf de la Alain Delon. Am rămas uimit, mai ales că ea nu îmi cere niciodată nimic de acest gen. Mi-a mărturisit atunci că avea un jurnal când era elevă și că acolo ascundea o poză cu Alain Delon. Am livrat poza cu autograf și am zâmbit (zâmbesc și acum) că am putut să îi îndeplinesc o dorinţă secretă și de mult uitată. Un alt moment inedit pe care l-am trăit a fost în 2019, cu Nicolas Cage. Așteptam într-o seară proiecţia specială de la Castelul Bánffy din Bonţida, și din vorbă în vorbă i-am spus că am lucrat cu celebrul regizor japonez Sion Sono. În acel moment discuţia noastră a luat brusc o întorsătură foarte colegială și curioasă. Nicolas Cage urma să filmeze următorul proiect cu același regizor și voia să îi spun cât mai multe despre el: cum lucrează, dacă respectă programul de filmare, să îi dau sfaturi și îndrumări de cum să colaboreze. Mă simţeam la o șuetă cu un coleg și eram în postura în care îi ofeream tips & tricks unui mare actor. Astfel de întâmplări și momente neașteptate sunt cele care mă fac să mă reîndrăgostesc de TIFF în fiecare an.

Care este cea mai mare provocare în această sarcină?

Energia pe care TIFF-ul reușește să o propage în oraș, în oameni, în spectatori an de an este cea mai mare provocare. Adică să reușești să păstrezi festivalul la fel de relevant și spectaculos an de an. Este la fel ca în bucătărie: să arate bine, dar să aibă și gust. Și de gust afli doar la sfârșit, când festivalul se termină și rămân pozele, amintirile și nostalgia oamenilor. Atunci curg mesajele și e-mail-urile de mulţumire sau feedback și începi să înţelegi dacă ţi-a mai ieșit încă o dată.

Ce te face cel mai mândru în legătură cu TIFF?

Ca la orice spectacol sau film: aprecierea publicului. Atâta timp cât văd că publicul apreciază festivalul, că orașul simte și primește energia pe care TIFF-ul o aduce, mă simt mândru. Simt că avem de ce să fim mândri după 22 de ediţii reușite, timp în care lucrurile pe care le-am făcut au generat emoţie, amintiri și au dat viaţă unor alte povești. În plus, de câţiva ani, pe plan personal, mă simt și mai mândru pentru că fetiţa mea (6 ani) participă la filmele și activităţile dedicate copiilor, vorbește cu alţi copii și îmi spune că e mândră pentru că „tati face TIFF”.

Ce evenimente aștepţi cel mai mult la această ediţie TIFF?

În primul rând aștept Gala de Deschidere. Este pentru mine primul moment când munca noastră de peste an iese la lumină. Este acel moment când totul se aliniază, ecranul se ridică și începe filmul în Piaţa Unirii pentru 2.500 de oameni. Focusul Nordic îl aștept cu mare entuziasm, mai ales că am reușit să confirmăm câteva momente inedite. Unul dintre acestea este proiecţia filmului „Căruţa Fantomă” din 1921, capodopera mută regizată de Victor Sjöström ce va fi acompaniată live de renumitul muzician islandez multipremiat Barði Jóhannsson și trioul Kælan Mikla. Și mai aștept cu nerăbdare și îmi doresc să pot să stau și să savurez alături de spectatorii din Piaţa Unirii proiecţia specială a filmului „Casablanca”.

Care sunt legăturile tale personale cu lumea filmului? Îţi amintești de prima ta întâlnire cu cinematograful?

Din păcate am mers târziu la cinema, pe la 11 ani, la proiecţia filmului „Tarzan” la Cinema Porţile de Fier, în Drobeta Turnu-Severin. Apoi am mai prins un film acolo și cinematograful s-a închis. Abia în 2005, când am venit la Cluj, la facultate, m-am reîmprietenit cu cinematograful. Filmele au fost tot timpul parte din viaţa mea și tot timpul îmi rulează în cap genericul de la Telecinemateca TVR. În secret mi-am dorit tot timpul să ajung să fac parte din această lume, dar nu mi-am închipuit că acest lucru ar fi cu adevărat posibil, mai ales că familia mea este una de oameni muncitori, simpli și onești, cu posibilităţi modeste.

Cum te uiţi la filme acum? Te poţi abandona plăcerii pur cinefile?

Mă uit și mai mult și mai cu drag, dar câteodată mă uit pentru că trebuie. Însă plăcerea este acolo și o cultiv tot mai mult. În primii ani de festival, când încă dădeam cu nasul de această lume, eram atât de absorbit să îmi fac treaba, încât nu apucam să mă bucur și de filme. Dar în ultimii ani, m-am reîntors la plăcerea de a vedea filme. Recunosc că sunt momente când le văd cu alt scop sau sunt filme pe care le revăd acum și simt că ochiul și sufletul meu sunt altfel, s-au maturizat și le percep diferit. Însă mi se pare frumos să redescoperi aceeași poveste, în altă etapă a vieţii, ca într-o relaţie de lungă durată în care îţi tot redescoperi partenerul.

TIFF REVINE CU NOUTĂŢI IMPORTANTE

Cea de-a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film „Transilvania” (TIFF) va fi organizată între 9-18 iunie la Cluj-Napoca.

Cunoscut pentru programele excelente, atmosfera efervescentă și multitudinea de evenimente, TIFF vine anul acesta cu noua secţiune Focus Nordic, dedicată cinematografiei din ţările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda. Programul marchează o colaborare cu Festivalul de Film Göteborg (Suedia), dar și cu institute de film din toate cele cinci ţări. O altă noutate importantă constă în prima competiţie SMART7, organizată de o nouă reţea de festivaluri de film europene, printre fondatorii căreia se numără și TIFF.