Vă arătăm cele mai interesante deșerturi, cu o frumusețe pitorească.
The Racetrack – Statele Unite
Foto: 123rf
De ce a primit numele de „Pistă de curse" albia lacului uscat din Parcul Național Death Valley? Pentru că în zona plată și uscată sunt roci care se mișcă, care lasă în urma lor urme. Unele pietre pot migra chiar și 1.500 de metri. În cursul anilor s-au născut o mulțime de teorii despre fenomen, până când în 2014 misterul a fost rezolvat în cele din urmă: dacă este puțină apă în albie, care noaptea îngheață, iar aceste straturi subțiri de gheață sunt împinse de vântul zorilor împreună cu pietrele de pe ele, acestea lasă urme în noroiul moale...
Parcul Național White Sands – Statele Unite
Foto: Getty Images
Deșertul de un alb strălucitor se găsește în Parcul Național White Sands din statul New Mexico. La prima vedere dunele par grămezi strălucitoare de zăpadă, dar după o privire mai atentă se vede că sunt formate de nisip cu cristal de gips. Cu cei 275 kilometri pătrați, aceasta este cea mai mare regiune cu dune de gips din lume. Aici se pot face drumeții, camping, chiar și „săniuș".
Deșertul Salvador Dalí – Bolivia
Foto: Getty Images
Se află în Rezervația Naturală a Faunei Andine Eduardo Avaroa, peisajele uimitoare aducând aminte mai ales de picturile suprarealiste realizate de Salvador Dalí. Această parte a rezervației din Valea Dalí este predominant stearpă și măturată de vânt, dar este decorată cu formațiuni stâncoase împrăștiate din loc în loc, care parcă au sărit de pe o pictură semnată de Dalí.
Deșertul Pinnacles – Australia
Foto: 123rf
Deșertul Pinnacles din Parcul Național Ninnungung este renumit pentru formațiunile sale de calcar care amintesc de planete străine. Mii de stâlpi uriași, chiar și cu înălțimea de peste 10 metri se aliniază în deșert – s-au format când acest teritoriu era încă acoperit de ocean. Conțin cochilii și alte sedimente marine calcaroase, mutate de vânt în astfel de forme după ce zona a devenit deșertică.
Deșertul alb – Egipt
Foto: 123rf
Peisajul alb șocant și formele de ciuperci albe ca zăpada par să fie sculptate din cretă. Parcul național din Egipt a fost fondat în 2002, fiind de atunci o populară destinație pentru excursii, cu punctul de înălțime maximă la El Qess Abu Said (353 m deasupra nivelului mării), iar cel minim la Wadi Hennis (32 m).
Parcul Național Lençóis Maranhenses – Brazilia
Foto: Getty Images
Atracția parcului național aflat în partea nord-estică a Braziliei este sezonieră, lagunele albastre sclipitoare dintre dunele de nisip albe strălucitoare se formează numai în caz de precipitații. Formarea acestor bazine naturale spre interior de la coastă este o priveliște uimitoare.
Deșertul Namib – Angola, Namibia, Africa de Sud
Foto: 123rf
Deșertul Namib se întinde aproape 1.600 km pe coasta atlantică a Africii, trecând prin Angola, Namibia și Africa de Sud. Este aproape la fel de uscat și fierbinte ca Atacama din Chile, și probabil este cel mai vechi deșert de pe planetă. Aici se găsește cea mai mare dună de nisip din lume, cu o înălțime de peste 1.000 de metri, culorile și orizontul său fiind, de asemenea, captivante. Imaginea nisipului de un portocaliu puternic combinată cu scheletele de cămile uscate de soare atrage anual foarte mulți turiști.
Salar de Uyuni – Bolivia
Foto: 123rf
Salar de Uyuni din Anzi este câmpul de sare cu cea mai mare suprafață din lume și totodată aflat la cea mai mare înălțime, fiind și casa a trei specii diferite de flamingo. Pentru albia uscată de lac de peste 10 mii de kilometri pătrați trebuie să ne cățărăm la o înălțime de 3.656 metri. Deșertul sărat este de obicei uscat, dar periodic este acoperit de câțiva centimetri de apă – în aceste cazuri, putem experimenta o iluzie optică similară cu fotografia de mai sus.