În Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "locomotivele rutiere", adică mașinile puteau circula cu maximum 4 mile pe oră (aproximativ 7 km/h), în timp ce un om aflat în fața lor trebuia să fluture un steag roșu pentru a-i avertiza pe ceilalți de pericolul din față. Această prevedere a fost abolită abia în noiembrie 1896, ridicând totodată limita maximă de viteză la 14 m/h (22 km/h). Pentru a sărbători această ocazie, British Motor Car Club a organizat în ziua următoare un tur între Londra și stațiunea balneară Brighton. Cunoscută sub numele de Cursa Emancipării, aceasta a fost apoi repetată în fiecare an pe distanța de 60 de mile (97 km).

Abia după o nouă creștere legală a limitei de viteză (de data aceasta la 32 m/h), cursa a fost abandonată în 1904, până când presa tabloidă britanică a reînviat competiția Londra–Brighton în 1927. Pentru a aduce un omagiu eroilor emancipării vitezei, doar mașinile construite înainte de 1 ianuarie 1905 mai puteau concura, iar acest lucru, desigur, nu s-a schimbat nici de atunci pe insula tradițiilor vii. Cu un număr de participanți limitat de ceva timp la 400 de mașini, un grup de experți decide cine poate porni de la Hyde Park în prima duminică din noiembrie, în drum spre promenada Madeira din Brighton.