Malta, cea mai mică ţară din Uniunea Europeană, alcătuită din şapte insule, se află în inima Mediteranei, la 90 km sud de Sicilia. Doar trei dintre insulele sale sunt locuite. Malta este despărţită de Gozo de un canal marin de 6 km, între ele aflându-se minuscula insulă Comino.

Având o suprafaţă de 316 kmp, malurile insulei cu o populaţie de 518.000 locuitori sunt în mare majoritate stâncoase şi se găsesc greu porţiuni nisipoase continue: astfel, nici turiştii nu întâlnesc şiruri de hoteluri uriaşe aflate pe litoral.

Malta practic îmbie turiştii să o cunoască mai îndeaproape.

Hotelurile şi pensiunile sunt răspândite printre casele localităţilor, aşa că cei care vizitează insula sunt imediat prinşi în viaţa de zi cu zi a celor de aici. Alături de vilele care se ascund în spatele livezilor, atmosfera unică este marcată şi de stâlpi antici, fortăreţe, cetăţi medievale, străzi acoperite cu macadam, catedrale normande şi palate în stil baroc.

Cei care doresc să facă plajă şi baie au la dispoziţie golfuri cu apă curată. Malta oferă de asemenea multe oportunităţi pentru scufundări, sailing sau surfing. Pe insula plină de coline, amatorii de sporturi pot să facă drumeţii, să meargă cu bicicleta, în vreme ce curajoşii pot încerca să escaladeze stâncile sudice ale insulei.

Malta s-a aflat sub dominaţie britanică timp de 150 de ani, astfel încât engleza este considerată a doua limbă oficială.

Mediul original contribuie foarte mult la exersarea limbilor străine - cei care aleg Malta pentru că vor să înveţe mai bine engleza sunt aşteptaţi de profesori şi de şcoli specializate. Bineînţeles, cei mai îndrăzneţi pot încerca să înveţe şi malteza – chiar dacă învăţaţi doar câteva cuvinte, localnicii vor aprecia acest lucru în mod deosebit. Malteza s-a dezvoltat dintr-un amestec al limbilor arabă, normandă, italiană şi spaniolă, fiind singura limbă semită scrisă cu litere latine.

Aşa cum o arată şi formarea limbii malteze, istoria Maltei a fost una bogată, care a lăsat vestigii la tot pasul pe insula care funcţionează aproape ca un muzeu viu. Datorită poziţiei sale geografice strategice, prin Malta au trecut toate marile puteri şi toţi cuceritorii din istoria regiunii. Originea primilor locuitori se întinde însă în vremuri demult apuse – probabil au sosit în urmă cu peste 7.000 de ani din Sicilia. Multe dintre construcţiile lor continuă să fie o atracţie a insulei, cum ar fi ruinele uriaşei biserici construită acum 5.600 de ani, Ggantija, pe insula Gozo. Cu aproape 2.700 de ani în urmă, insula a fost cotropită de fenicieni, care au denumit insula principală Maleta, adică „port sigur”, apoi teritoriul a fost cucerit de romani.

Deşi dominaţia romană este evocată în prezent doar de schiţele unor vile şi de câteva obiecte, un cetăţean roman a avut o mare influenţă asupra vieţii insulei: Sfântul Apostol Pavel a naufragiat în anul 60 şi a petrecut pe insulă aproximativ 3 luni de zile. Creştinismul a continuat să se consolideze şi sub dominaţiile care au urmat, până la sfârşitul secolului IX, când insula a ajuns pe mâna popoarelor arabe. Din această perioadă datează bazele limbii localnicilor, majoritatea prenumelor şi denumirilor localităţilor, şi tot atunci numele insulei a devenit Malta. Invazia normandă din 1091 a însemnat răspândirea puternică a creştinismului cu ajutorul celor mai cunoscuţi locuitori ai insulei, membrii ordinului cavaleresc al Ioaniţilor, cunoscut în prezent ca Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta.

Ioaniţii au primit Malta în anul 1530, drept compensaţie pentru pierderea insulei Rodos, în secolul XVI deja construind ceea ce continuă să fie şi în prezent clădirile şi localităţile emblematice ale insulei: cavalerii aflaţi la conducere până în 1798 au construit actuala capitală Valletta, sistemul de apărare care o înconjoară, numeroase catedrale şi palate. Malta este una dintre cele mai religioase ţări catolice din Europa, fapt semnalat şi de numeroasele şi diversele sărbători religioase.

Nici măcar dominaţia britanicilor anglicani - din 1814 şi până la cucerirea independenţei din 1964 – nu a reuşit să clatine acest fenomen, totuşi şi această perioadă şi-a lăsat amprenta pe insulă. Pe lângă creşterea economică, cutiile poştale roşii, circulaţia auto pe partea stângă şi autobuzele Leyland utilizate şi în prezent, toate amintesc localnicilor şi vizitatorilor de dominaţia englezilor.