Oceanografia distinge trei tipuri de valuri: valuri de vânt, valuri de mare și valuri moarte.

Valurile de vânt sunt generate de mișcările aerului, iar cele moarte se dezvoltă în largul mării, care se propagă din cauza forței de inerție. Diferitele curente oceanice și cutremurele pot stârni valuri foarte periculoase. Forța de distrugere a unui val depinde de lungimea, înălțimea și periodicitatea lui, de exemplu în cazul navelor cele mai periculoase sunt valurile cu lungime egală cu cea a vaporului: acestea pot deteriora chiar și cele mai puternice nave din oțel. Potrivit unui studiu însă, cele mai multe accidente se întâmplă când mișcarea apei se schimbă brusc pe mare, dar și valurile pătrate (în engleză cross sea sau square waves) sunt cel puțin la fel de periculoase, deși nu sunt uriașe.

Modelul pătrat apare când două sisteme de valuri se intersectează într-un unghi oblic unul față de celălalt.

Este o imagine frumoasă și armonioasă, dar dispune de o forță puternică sub suprafață- ne poate ia în doar câteva clipe, în cel mai rău caz pe o stâncă în loc de plaja nisipoasă. Aceste vârtejuri se întâlnesc în largul mării, ajungând apoi ondulate pe coastă, dar poate trece mult timp până își pierd din forță, mai ales dacă sosesc noi și noi curenți din două direcții. Și curenții de vânt din două direcții (sau un curent de apă și o rafală de vânt) pot provoca valuri pătrate care pot răsturna ușor o barcă, chiar și o navă. Valurile încrucișate sau pătrate se dezvoltă din valurile care nu se succed foarte des. Pot trece ore întregi până când acești curenți de vânt bidirecționali se liniștesc, și alte ore bune pentru ca și valurile încrucișate să se netezească.