În bestsellerul autorului irlandez Bram Stoker, Dracula este un conte ardelean care trăiește în castelul său din Pasul Tihuța. Însă descrierea clădirii imaginare pleacă de la o prezentare a Castelului Bran disponibilă în Anglia sfârşitului de secolul XIX – castelul de pe gravura tipărită din prima ediţie a romanului seaman izbitor de bine cu Castelul Bran. Chiar dacă Bram Stoker nu a plasat castelul din carte la localitatea de lângă Braşov, opinia publică cunoaște în prezent fortăreaţa care se înalță deasupra satului Bran drept „locuința" vampirului.
Foto: Unsplash
Mitul Dracula creat de Bram Stoker se hrănește din mai multe credinţe legate de vampire și legende transilvănene.
Potrivit unor cercetători, numele contelui Dracula se referă în mod clar la Vlad Ţepeș, respectiv tatăl său, domnitorul ţării Românești, Vlad al II-lea, care au fost și membri ai Ordinului Dragonului – „drac" însemnând şi dragon. Vlad al II-lea este cunoscut și ca Vlad Dracul. În cazul fiului său, numele se folosea deja din cauza cruzimii sale.
Afirmaţia că Stoker s-a inspirat la crearea caracterului din persoana domnitorului ţării Românești din secolul al XV-lea, Vlad Ţepeș, cunoscut pentru cruzimea sa, a apărut prima oară în 1958. Această presupunere nedovedită nici acum s-a răspândit prin cartea cu titlul „In Search of Dracula", apărută în 1972. Pe baza acesteia s-a dezvoltat ulterior în România mitul Dracula, din care face parte și faptul că Vlad a fost închis la Bran de către regele Matei Corvin, din cauza trădării sale. În realitate, Vlad şi-a petrecut lunga robie de 12 ani la Visegrád, Ungaria.
Familia lui însă are legătură cu castelul, fiind o vreme sub autoritatea bunicului său, voievodul Mircea cel Bătrân.
Foto: Unsplash
Castelul construit cu permisiunea regelui Ludovic I Anjou al Ungariei pentru a proteja drumul comercial împotriva invaziilor din sud a fost finalizat în 1388. Ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura şi Dealul Cetăţii, acesta dispune de o vedere bună spre valea Moeciu şi Ţara Bârsei. Mai târziu, fortăreața a intrat în posesia orașului Brașov, suferind în această perioadă numeroase asedii și atacuri. După ce granița dintre Transilvania și Valahia s-a mutat la Pajura în 1836, castelul Bran își pierde importanța militară și comercială. Prima renovare majoră a fortăreţei a avut loc pe timpul domniei principelui transilvănean Gabriel Bethlen, în prima parte a secolului al XVII-lea, atunci când s-au refăcut turnul porții, turnul rotund și donjonul.
Alte renovări serioase au avut loc în 1723 și 1886, iar ultima între 1987 și 1993.
Foto: 123rf
În 1920, cetăţenii Brașovului oferă castelul, ca urmare a unei hotărâri unanime a consiliului orășenesc, reginei Maria a României, iar în prezent clădirea se află în posesia urmașilor ei. După moartea din 1938 a reginei Maria, castelul a fost moștenit de Principesa Ileana a României, căsătorită cu Arhiducele Anton de Austria. În timpul celui de-al doilea război mondial, principesa a transformat clădirea într-un spital, în care și ea a îngrijit răniţii.
În 1948, regimul communist a naţionalizat castelul, care a devenit muzeu și este deschis și în ziua de azi. În 1987 a început o amplă restaurare finalizată în 1993.
În 2009 dreptul de proprietate a clădirii a revenit urmașilor regali.