Misterul rutelor peste Pacific: de ce avioanele aleg drumul aparent mai lung

O hartă plană deformează distanțele, mai ales la latitudini mari. Pe suprafața aproape sferică a Pământului, cea mai scurtă legătură dintre două puncte urmează un arc de cerc maxim. De aceea, traseul geometric dintre Los Angeles și Tokyo se arcuiește spre nord, în direcția Insulelor Aleutine, deși pe o hartă Mercator poate părea mai lung decât o linie trasată direct peste ocean. Nici această rută teoretică nu este urmată rigid. La planificarea zborului sunt luate în calcul vânturile de altitudine, furtunile, zonele de turbulență, spațiul aerian disponibil și cerințele controlului de trafic.

Zborurile pe distanțe lungi sunt pregătite și pentru situații rare, precum oprirea unui motor, depresurizarea, problemele tehnice sau urgențele medicale. Aici intervin regulile ETOPS, care stabilesc, în funcție de autorizarea operatorului și a aeronavei, timpul maxim de deviere până la un aeroport alternativ adecvat. Limita nu este identică pentru toate operațiunile. În sistemul FAA există autorizări de 120 și 180 de minute, iar pentru zona Pacificului de Nord este prevăzută și o autorizare de 207 minute. Pe anumite rute dintre coasta de vest a Statelor Unite și Australia, Noua Zeelandă sau Polinezia pot fi autorizați și timpi de deviere de 240 de minute sau, în anumite condiții, chiar mai mari. Aeroporturile alternative sunt stabilite înainte de plecare și trebuie să poată primi aeronava în intervalul relevant. Geometria rutei și poziția acestor aeroporturi explică și apropierea unor zboruri de Alaska sau de Insulele Aleutine.

Absența unui loc de realimentare în mijlocul oceanului nu înseamnă că aeronavele traversează Pacificul cu o marjă redusă de combustibil. Pentru operațiunile ETOPS, calculele trebuie să acopere inclusiv scenarii de deviere după o depresurizare sau oprirea unui motor. Sunt luate în considerare vântul și posibilele erori de prognoză, formarea gheții, degradarea performanțelor aeronavei și, dacă situația o cere, consumul unității auxiliare de putere. Rezerva trebuie să permită atingerea aeroportului alternativ, apropierea și aterizarea în condițiile prevăzute de reglementări. Riscul de a rămâne pur și simplu fără combustibil deasupra oceanului este redus prin această planificare făcută înainte de decolare.