Expresiile aparent banale folosite de echipaj în avion pot ascunde coduri discrete

Unul dintre exemplele menționate frecvent este „mermaid”, adică „sirenă”. La prima vedere, pare un apelativ inofensiv, însă echipajul îl poate folosi pentru pasagerii care ocupă prea mult spațiu sau îi incomodează pe cei din jur. În această categorie intră cei care se întind exagerat pe scaun, își lasă bagajele pe culoar sau stau într-un mod care le îngreunează trecerea celorlalți. Dacă personalul pomenește acest cuvânt în apropiere, este posibil să facă referire la cineva care s-a instalat mult prea confortabil. Și abrevierea „VIP” poate avea la bord un sens diferit de cel așteptat. În timp ce majoritatea s-ar gândi la o persoană importantă sau celebră, în jargonul unor membri ai echipajului ea poate însemna „Very Irritating Passenger”, adică „pasager foarte iritant”.

Totuși, acest limbaj discret nu este folosit doar pentru situațiile neplăcute. El are un rol important și în cazul incidentelor mai serioase, când însoțitorii de bord trebuie să reacționeze rapid, fără a crea panică. Într-o urgență medicală, de exemplu, pot apărea expresii precum „Code 300” sau „Angel”. Astfel de semnale permit declanșarea rapidă a ajutorului, fără ca restul pasagerilor să intre în alertă. Există și avertizări mai grave. Apelul „Pan-pan” poate semnala o problemă urgentă, dar care nu pune încă viața în pericol în mod direct, în timp ce „Squawk 7500” este un cod de urgență cunoscut la nivel internațional, folosit în caz de deturnare.

Pentru echipaj, acest limbaj propriu este, în același timp, un instrument practic și o parte a rutinei zilnice. El ajută la menținerea ordinii, accelerează comunicarea și, uneori, mai reduce și tensiunea zborurilor lungi. De aceea, data viitoare când urcăm într-un avion, merită să fim atenți la unele formulări aparent banale: este posibil ca personalul să încerce să gestioneze discret o situație nou apărută, dar nu este exclus nici să vorbească tocmai despre noi.

(Travel + Leisure)