Nu te-ai îmbarcat niciodată pe partea dreapta a avionului? Nu este întâmplător!

 „Aceasta este una dintre numeroasele practici din aviație care provin din tradițiile maritime. Mulți termeni din aviație – precum cârmă, cockpit sau cabină – au fost preluați din domeniul navigației, iar la fel s-a întâmplat și cu metodele de îmbarcare. Navele acostează în porturi pe partea stângă și tot de acolo se face îmbarcarea. La început, același lucru a fost aplicat și în aviație”, explică Michael Oakley, jurnalist specializat în istoria aviației.

Totuși, el adaugă că, în primii ani ai aviației comerciale, în anii 1930, nu conta cu adevărat din ce parte se urcau pasagerii, pentru că nu exista aglomerația din aeroporturile moderne. Pe măsură ce industria a crescut și aeroporturile au devenit mai frecventate, a fost necesară o standardizare. Ușa stângă a fost aleasă ca punct unic de acces, pentru a simplifica procedurile și pentru a permite organizarea eficientă a fluxului de pasageri.

Matthew Burchette, curator la Muzeul Aviației din Tukwila, Washington, menționează că această nevoie de uniformizare s-a accentuat în anii 1950, când au apărut aeroporturile cu configurație radială în Statele Unite și Europa. Acestea sunt proiectate astfel încât pasagerii să se adune într-un terminal central și să ajungă la porți pe diferite extensii.

Pilotul stă în partea stângă a cockpitului și astfel poate avea o vizibilitate mai bună asupra manevrelor de la sol, în special în timpul deplasării aeronavei către pista de decolare. În plus, îmbarcarea și debarcarea printr-o singură parte permite echipajului de bord să controleze mai eficient accesul pasagerilor, să gestioneze mai bine situațiile de siguranță și să optimizeze fluxul logistic înainte de decolare.