Motivul surprinzător pentru care însoțitoarele de bord poartă ruj roșu aprins

În cartea sa „Cruising Attitude: Tales of Crashes, Crew Drama, and Crazy Passengers at 35,000 Feet”, Heather Poole, o veterană cu peste 20 de ani experiență în aviație, a adunat numeroase povești din culisele meseriei. Ea confirmă că a existat o perioadă în care rujul roșu era aproape nelipsit din machiajul însoțitoarelor de bord – iar motivele nu țineau doar de estetică, ci și de siguranță.

Potrivit lui Poole, culoarea intensă a rujului s-a dovedit utilă în situații de urgență, deoarece facilita citirea buzelor de către pasageri – spre deosebire de nuanțele pale – chiar și în condiții zgomotoase sau haotice. Ideea era că rujul roșu aprins ajută la comunicarea non-verbală: dacă pasagerii nu pot auzi instrucțiunile, pot totuși observa mișcarea clară a buzelor. În plus, roșul este asociat adesea cu autoritatea, încrederea și controlul – toate atribute esențiale în ochii călătorilor.

Totuși, nu toată lumea este de acord cu această interpretare. De exemplu, însoțitoarea de bord Sydney Anistine afirmă că nu a auzit niciodată ca rujul să fie utilizat din rațiuni de siguranță – în opinia ei, este mai degrabă o alegere personală. O altă colegă susține că, în prezent, rujul roșu este mai degrabă un element de branding, în special în cazul companiilor aeriene de lux precum Emirates.

Heather Poole recunoaște, de asemenea, că machiajul și aspectul exterior au fost mereu o preocupare pentru companiile aeriene. În perioada de glorie a aviației din anii ’50–’60, existau reguli stricte privind înfățișarea personalului de bord. Fosta însoțitoare de zbor Pan Am, Sheila Riley, își amintește de cerințele riguroase:

Totuși, chiar și atunci, machiajul era o parte a strategiei comerciale. Nu a fost o coincidență că Pan Am le cerea femeilor să poarte exact nuanța Persian Melon de la Revlon, cu ojă asortată. Fondatorul brandului Revlon, Charles Revson, făcea parte din consiliul de administrație al companiei aeriene.