De aproape 1.700 de ani rezistă una dintre cele mai mari construcții ale lumii antice

Stupa se află la Anuradhapura, vechea capitală a Sri Lankăi, astăzi inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Timp de circa 1.300 de ani, orașul a fost un important centru politic și religios, cu palate, mănăstiri, rezervoare și sanctuare budiste. Construcția Jetavanaramaya a început în timpul regelui Mahasena, la sfârșitul secolului al III-lea, și a fost finalizată de succesorul său, la începutul secolului al IV-lea. Uriașa stupă se afla în centrul complexului Jetavana Vihara, una dintre marile comunități monastice din Anuradhapura. Clădirile din jur erau orientate astfel încât monumentul să domine permanent perspectiva.

În jurul stupei se întindea însă un ansamblu monastic mult mai amplu, estimat la aproximativ 80 de hectare. Cercetările arheologice au identificat aici o clădire destinată imaginii lui Buddha, sanctuarul arborelui Bodhi, o sală capitulară, spații de adunare, un refectoriu, locuințe pentru călugări și bazine. Unele ruine păstrează încă elemente monumentale, printre care montanți de piatră de aproximativ opt metri la intrarea clădirii dedicate imaginii lui Buddha. La finalizare, Jetavanaramaya se număra printre cele mai înalte construcții ale lumii antice. Cu cei aproximativ 122 de metri ai săi, era depășită în înălțime doar de două dintre marile piramide de la Giza. Comparația se oprește însă aici: piramidele erau mult mai masive ca volum, în timp ce performanța Jetavanaramaya constă mai ales în înălțimea excepțională atinsă de o construcție realizată din cărămidă.

Producerea și transportul zecilor de milioane de cărămizi au necesitat o organizare uriașă. Jetavanaramaya are o fundație adâncă de circa 8,5 metri, așezată pe stratul stâncos, iar la lucrări ar fi fost folosiți elefanți, care trase de boi și schele realizate din materiale precum bambusul și frânghiile din fibră de cocos. Impresionant nu era însă doar șantierul, ci și modul în care monumentul își distribuie greutatea. Forma domului ajută zidăria să preia sarcina prin compresiune, iar analizele moderne arată că presiunea exercitată în partea inferioară rămânea mult sub rezistența cărămizilor. Tocmai această combinație de formă, materiale și execuție a permis structurii să reziste secole întregi. Nici această construcție uriașă nu a rămas însă neatinsă de timp. După cutremure, ploi musonice și secole de abandon, Jetavanaramaya măsoară astăzi aproximativ 71 de metri. Partea superioară originală a dispărut, iar monumentul a fost multă vreme acoperit de vegetație. O restaurare importantă a avut loc în secolul al XII-lea.

În ciuda declinului vechii capitale, Anuradhapura a rămas un centru religios viu. Ruwanwelisaya, aflată în apropiere și având peste 100 de metri înălțime, este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj budist din Sri Lanka, unde au loc zilnic ceremonii și ofrande. La lună plină, mii de credincioși vizitează și Sri Maha Bodhi, smochinul sacru despre care tradiția spune că provine din arborele sub care Buddha a atins iluminarea. Dimensiunea Jetavanaramaya a rămas mult timp fără egal: timp de aproape 700 de ani după ridicarea ei, în Sri Lanka nu a mai fost construită o stupă de proporții comparabile. Astăzi, monumentul impresionează nu doar prin dimensiuni, ci și prin nivelul de organizare și cunoștințele inginerești care au făcut posibilă supraviețuirea unei asemenea mase de cărămidă timp de aproape 17 secole.