Am auzit multe despre această sărbătoare – iată adevărul complet: ce este, de fapt, „Día de los Muertos”, vesela Zi a Morților a Mexicului?

Sărbătoarea are loc anual la granița dintre sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie și, în tradițiile comunităților indigene din Mexic, marchează întoarcerea, pentru scurt timp, a celor dragi trecuți în neființă în lumea celor vii. Momentul coincide și cu încheierea ciclului agricol al porumbului – cultura de bază a alimentației – ceea ce îi adaugă o semnificație legată de ritmurile naturii și de abundență.

Ritualurile de astăzi sunt rezultatul unei fuziuni vechi de secole: credințele prehispanice – inclusiv tradiții aztece – s-au împletit cu sărbătorile catolice aduse de europeni în secolul al XVI-lea. Astfel, Ziua Morților oferă o dimensiune filosofică atât morții, cât și vieții, unind două universuri culturale într-o celebrare comună.

Centrul sărbătorii îl reprezintă ofrendele („ofrendas”) – altare personale dedicate memoriei celor dispăruți. Familiile presară petale de flori, aprind lumânări și așază ofrande de-a lungul potecilor dintre cimitire și case, pentru a ghida sufletele înapoi. Bucatele preferate ale defuncților sunt gătite și puse pe altarele din locuințe și la morminte, alături de flori și de obiecte artizanale specifice, precum decupajele din hârtie. Iconografia este la fel de recognoscibilă: „calacas” și „calaveras” – schelete și cranii – apar adesea în haine elegante și ipostaze jucăușe, subliniind credința că, în această zi, morții „se trezesc” pentru a sărbători alături de cei vii. Tocmai de aceea, pregătirile sunt făcute cu mare grijă. Se spune că strămoșii pot aduce fie prosperitate – de pildă, o recoltă bogată de porumb –, fie nenorociri, precum boli, accidente sau greutăți financiare, în funcție de cât de bine sunt îndeplinite ritualurile.

Un alt element esențial este organizarea pomenirii. Defuncții sunt grupați după criterii precum cauza morții, vârsta, sexul și, uneori, profesia, iar pentru fiecare categorie există o zi specifică de aducere-aminte. Întâlnirea simbolică dintre vii și morți reafirmă rolul individului în comunitate și întărește coeziunea, contribuind la prestigiul social și politic al comunităților indigene din Mexic.