Leul înaripat din Veneția este, de fapt, „Made in China”? Ipoteza care aprinde dezbaterea

Deși tronează pe una dintre cele două coloane de la marginea lagunei, istoria leului înaripat din Piața San Marco rămâne plină de semne de întrebare. Stilul nu se potrivește convențiilor locale ale epocii, iar piesa a avut cu siguranță o „primă viață” înainte de a fi instalată în San Marco: aripile inițiale erau diferite, urechile au fost scurtate, iar capul a avut cândva coarne. „Nu știm când a sosit la Veneția, unde a fost refăcută, cine a realizat-o și nici când a fost ridicată pe coloana pe care o vedem astăzi”, explică într-un comunicat Massimo Vidale, profesor la Universitatea din Padova și coautor al cercetării. Singura mențiune documentară sigură datează din 14 mai 1293, când statuia era deja avariată și necesita reparații. Coloana de granit violet pe care o domină ar fi ajuns la Veneția puțin înainte de 1261.

Pentru a dezlega misterul, echipa italiană a recurs la analiza izotopilor de plumb, utilizați în arheologie ca marcatori geochimici capabili să lege metalul de zăcământul din care provine. Rezultatul a fost surprinzător: cuprul folosit la turnarea statuii indică o origine în zone situate de-a lungul cursului inferior al fluviului Yangtze, în China. Această localizare contrazice ipotezele vehiculate până acum privind originea leului: o turnătorie venețiană din secolul al XII-lea, spațiul anatolian sau nordul Siriei în perioada elenistică (323 î.Hr. – 30 î.Hr.). În schimb, autorii propun o altă explicație: piesa ar putea fi o reasamblare a unui „zhenmushou”, adică un „paznic de mormânt” din dinastia Tang (618 d.Hr. – 907 d.Hr.).

În iconografia acestor gardieni mitologici apar trăsături precum „boturi leonine”, „coame flamboaiante”, „coarne și aripi ridicate și prinse de umeri” și „urechi ascuțite, orientate în sus”. Deși confecționate din materiale diferite, exemplarele de „zhenmushou” păstrate până astăzi arată similitudini stilistice notabile cu leul venețian: bot proeminent, urechi poziționate lateral și un pliu frontal pronunțat. Rămâne, însă, întrebarea-cheie: cum a ajuns această creatură asiatică la Veneția? Cercetătorii sugerează o pistă plauzibilă: prin Niccolo și Maffeo Polo, tatăl și unchiul lui Marco Polo. În jurul anului 1265, cei doi negustori frecventau curtea lui Kublai Han, la Khanbalik – actualul Beijing. Ei ar fi putut întâlni acolo o sculptură demontată din epoca Tang și ar fi avut ideea îndrăzneață de a o expedia la Veneția pentru a fi adaptată și integrată în simbolistica orașului.