Nu Paris, nu Barcelona: unde se înghesuie turiștii în Europa și de ce topul e plin de surprize

Datele provin dintr-o analiză realizată de Holidu, care a comparat numărul de vizitatori cu populația locală din orașe europene. Rezultatul contrazice așteptările: presiunea cea mai mare nu se vede neapărat în marile capitale, ci în destinații mai mici, unde câteva milioane de turiști „cântăresc” enorm atunci când sunt raportate la numărul de rezidenți.

În acest top, Tallinn închide clasamentul primelor zece, iar Dublin și Amsterdam apar imediat deasupra. În cazul capitalelor, Amsterdam ajunge la 12 turiști pentru fiecare locuitor, Dublin la 11, iar Tallinn la 10. Spre vârful ierarhiei apar însă orașe și destinații unde efectul de supraaglomerare e și mai accentuat: Florența, Heraklion și Reykjavik, iar apoi un trio care urcă la același prag – Veneția, Bruges și Rodos, cu câte 21 de turiști la un rezident. Pe primul loc, detașat, rămâne Dubrovnik, cu 36.

Dubrovnik e celebru pentru străzile pietruite, atmosfera medievală și ieșirea la mare, însă tocmai Orașul Vechi – strâns în inelul zidurilor istorice – concentrează cea mai mare parte a aglomerației. Milioane de vizitatori trec prin centrul fortificat, iar, pe măsură ce orașul a devenit tot mai popular, prețurile au urcat, transformând destinația într-una semnificativ mai scumpă decât era odinioară. În ultimii ani, autoritățile locale au încercat să „aerisească” fluxul de vizitatori prin reguli și planificare mai strictă. Inițiativa „Respect the City” a dus la o programare mai atentă a sosirilor, inclusiv la limitarea navelor de croazieră la două pe zi și la un prag de circa 4.000 de pasageri debarcați, pentru a reduce blocajele din centrul istoric. Presiunea turistică nu se vede doar în mulțime, ci și în viața de zi cu zi: costuri mai mari, trafic, servicii împinse la limită și tot mai multe locuințe transformate în spații de închiriat pe termen scurt.

Europa are nenumărate destinații – de la plaje însorite și stațiuni de schi, până la locuri perfecte pentru o escapadă urbană –, iar multe au devenit adevărați magneți pentru turiști. Consecința e tot mai vizibilă: chiar și zonele considerate cândva „bijuterii ascunse” ajung, în câțiva ani, să resimtă același fenomen al supraturismului. Un exemplu des invocat este Albania, unde creșterea a fost explozivă: după 7,5 milioane de turiști în 2022, țara a trecut de 10 milioane în 2023. Pentru o destinație care, până nu demult, stătea mai degrabă la marginea marilor rute turistice europene, asemenea salturi înseamnă oportunități economice, dar și o presiune tot mai greu de ignorat asupra infrastructurii și comunităților locale.