Insula grecească de lângă Zakynthos unde găsești liniște în loc de aglomerație

Vedeta coastei vestice a Greciei este, fără îndoială, Zakynthos. În sezonul de vară, insula primește peste un milion de vizitatori, în timp ce pe vecina Itaca ajung mult mai puțini. Un motiv este și lipsa unui aeroport: cea mai simplă variantă de acces rămâne din Cefalonia. Insula are doar 23 de kilometri lungime și aproximativ șase kilometri lățime, iar populația permanentă este de aproape trei mii de locuitori. Centrul ei este Vathy, așezat lângă istm, într-un golf adânc și sinuos. Pe mal se înșiră taverne mici, case grecești clasice, cafenele și magazine, într-un decor liniștit, potrivit pentru cei care nu caută agitația stațiunilor mari.

Ca multe alte insule grecești, Itaca era locuită încă din Antichitate. Pentru cei mai mulți, numele ei este legat de Homer și de aventurile lui Ulise. Pe baza Odiseei și a tradiției orale, istoricii cred că, în epoca miceniană, între anii 1600 și 1100 î.Hr., Itaca ar fi putut fi unul dintre centrele Regatului Ionic. În Evul Mediu, atacurile piraților au redus puternic populația insulei. Au urmat perioade de dominație bizantină, otomană, venețiană, franceză și britanică, iar în cele din urmă Itaca s-a alăturat Greciei în secolul al XIX-lea, împreună cu restul Insulelor Ionice.

Itaca este o alegere potrivită pentru cei care vor să combine odihna activă cu locurile încărcate de istorie. O mare parte a insulei este acoperită de zone verzi, unde se succed cascade, peșteri și plaje foarte frumoase. În plus, ea face parte din Geoparcul Global UNESCO Kefalonia-Ithaca, care protejează și pune în valoare patrimoniul geologic, natural și cultural al regiunii. Un exemplu este Peștera Nimfelor, o peșteră carstică despre care legendele spun că aici și-ar fi ascuns Ulise comorile aduse acasă. Merită amintită și Peștera Loizos, folosită cândva ca loc de înmormântare grecesc și unde, în 1868, au fost descoperite numeroase artefacte. La fel de atractiv este și muntele Nirito, cel mai înalt punct al insulei, de unde se deschide o panoramă largă asupra împrejurimilor.

Desigur, nici plajele nu lipsesc. Printre cele mai cunoscute se numără Gidaki, Filiatro, Skinos, Polis și Marmaka. În afara lor, există multe golfuri mai mici și sectoare ascunse de coastă. Cele mai multe sunt acoperite cu pietricele mici, așa că încălțămintea de apă poate fi utilă. Din patrimoniul construit ies în evidență ruinele palatului lui Ulise din partea de nord a insulei și mănăstirea Panagia Kathariotissa. În centrul din Vathy se poate vizita Muzeul Arheologic, iar în Stavros, în nord, funcționează și o expoziție arheologică mai mică.

Dincolo de Stavros, dintre așezările mai mici, merită văzute porturile Kioni și Frikes, ambele foarte liniștite și plăcute. Pe mal, în ambele locuri, se găsesc taverne mici, opțiuni bune pentru prânz. La final, merită inclus și satul medieval ascuns printre monoliții stâncoși de la Anogi. De-a lungul drumurilor din jur se află mai multe puncte de belvedere, iar la coborârea de pe munte apar, una după alta, plaje frumoase, cu pietriș.

(Discover Greece)