O insulă liniștită, unde te așteaptă unul dintre cele mai frumoase orășele din Europa

Insula, situată în apropierea zonei de frontieră greco-turcă și având aproximativ 2.600 de locuitori, apare și în mituri: potrivit tradiției, de aici ar proveni Haritele, adică Grațiile – zeițele creativității, farmecului și fertilității. Cele trei „Grații” sunt amintite adesea ca însoțitoare ale Afroditei, ale lui Apollo și ale lui Dionysos, fiind considerate protectoare ale artelor. De-a lungul istoriei, insula a fost numită în mai multe feluri; denumirea de astăzi este legată, potrivit legendei, de nimfa Symi. Una dintre variante spune că fiul lui Poseidon și al nimfei Symi ar fi devenit primul conducător al insulei și ar fi numit acest petic de pământ după mama sa.

Îmbogățirea insulei Symi a fost alimentată secole la rând de construcția de nave și de pescuitul de bureți; apogeul prosperității a fost atins în secolul al XIX-lea, iar urmele acelui timp se văd și astăzi în peisajul urban. În secolul al XVI-lea, turcii au ocupat insula, însă localnicii și-au păstrat mai multe privilegii: în schimbul bureților și al corăbiilor construite de ei, ar fi primit, potrivit surselor vremii, anumite facilități. Prosperitatea a luat sfârșit, în cele din urmă, din cauza diminuării resurselor de bureți și a extinderii navigației cu aburi. La începutul secolului al XX-lea a început declinul, mulți oameni au plecat, iar astăzi o parte importantă a populației trăiește în nord-estul insulei, în orașul Symi. Mulți îl numesc unul dintre cele mai frumoase orășele din Europa – iar majoritatea traseelor de drumeție pornesc tot de aici.

Atmosfera insulei e aparte chiar și în comparație cu vecinele sale, iar un rol în acest lucru îl are și faptul că a intrat în componența Greciei abia în 1948. Înainte de asta, din 1912, s-a aflat sub stăpânire italiană, iar mulți leagă de acea perioadă și casele neoclasice, în nuanțe pastelate, atât de caracteristice orașului-insulă. Cel mai cunoscut obiectiv este portul înconjurat de munți, Gialos: pe mal se aliniază restaurante, baruri și mici magazine, iar priveliștea e întregită de șirurile de case care urcă pe panta abruptă. Nu departe se află și Chorio, orașul de sus: din port se ajunge după aproximativ 350 de trepte. Pentru panoramă merită să urcăm mai departe până la cetate, iar de acolo e doar un pas până la Muzeul Arheologic. La întoarcere ne pot ieși în cale vechile mori de vânt, precum și misteriosul Pontikokastro, o construcție circulară despre care unele ipoteze spun că ar fi fost un loc de înmormântare străvechi, în timp ce altele consideră că ar fi avut mai degrabă o funcție economică.

Dintre biserici, cea mai cunoscută și, poate, cea mai spectaculoasă se află pe coasta sud-vestică: în golful Panormitis, chiar lângă apă, se înalță Mănăstirea Arhanghelului Mihail, unul dintre locurile de pelerinaj emblematice ale insulei Symi. Fiind o insulă, nu duce lipsă nici de plaje. Din centrul localității se ajunge ușor la Pedi, iar populare sunt și porțiunile de coastă cunoscute sub numele Nimborio (Emporios), precum și golful Toli. Pentru cele mai frumoase locuri de baie, însă, mulți aleg partea estică: aici se află golful Marathounda și golful Agios Georgios (Sfântul Gheorghe), care se întinde sub stânci abrupte, într-un decor spectaculos, „de carte poștală”. În vest, între timp, se succed mici golfuri, astfel că o excursie cu barca este o alegere excelentă dacă vrem să parcurgem mai multe porțiuni de coastă într-o singură zi.