5 insule europene mai puțin cunoscute, în locul destinațiilor sufocate de turiști

La Gomera, a doua cea mai mică dintre principalele insule ale arhipelagului Canare, se află aproape de Tenerife, dar oferă o experiență cu totul diferită. În timp ce Tenerife primește aproximativ cinci milioane de vizitatori pe an, La Gomera rămâne mult mai puțin orientată spre turismul de masă. Insula este ideală mai ales pentru călătorii activi. Munții vulcanici sunt străbătuți de poteci de drumeție, iar Parcul Național Garajonay, inclus în patrimoniul mondial UNESCO, adăpostește una dintre cele mai impresionante păduri de nori din Europa. La acestea se adaugă defileul Valle Gran Rey, plajele cu nisip negru și cactușii înfloriți care apar la tot pasul. Merită încercate și gusturile locale, precum almogrote, o pastă bogată și picantă din brânză de capră, dar și peștele proaspăt, în special tonul cu înotătoare galbenă.

Šolta se află în apropiere de Split, dar este deseori trecută cu vederea în favoarea insulelor Hvar și Brač. Feriboturile regulate ajung aici în mai puțin de o oră, ceea ce o transformă într-una dintre cele mai accesibile escapade insulare din Croația. Ritmul este mai domol, iar satele pescărești, golfurile cu pietriș, plantațiile de măslini și viile păstrează un aer dalmat autentic, tot mai greu de găsit pe alte porțiuni ale Adriaticii. Apele limpezi sunt potrivite pentru înot, iar portul Stomorska are farmec de carte poștală. În Maslinica, vizitatorii se pot plimba printre case pitorești, apoi se pot opri la un restaurant de pe mal pentru fructe de mare proaspăt prinse.

Serifos oferă multe dintre lucrurile pentru care sunt iubite Cicladele, dar fără aglomerația care definește astăzi Santorini. Insula se află la aproximativ două ore cu feribotul de Atena și a evitat până acum turismul de masă, în parte pentru că nu are aeroport și mari stațiuni. În locul lor, călătorii găsesc plaje liniștite, sate albe și un ritm lent, apreciat de multă vreme de atenienii care caută o pauză de weekend. Coasta stâncoasă are peste 40 de plaje, astfel că spațiul nu este o problemă. Capitala Chora, ridicată pe deal, adună străduțe înguste, biserici cu cupole albastre și mori tradiționale. Seara, un bar de pe acoperiș oferă priveliști spre Marea Egee, colorată în auriu și roz, fără cozile formate pentru fotografia perfectă.

Capri este celebră pentru restaurantele, hotelurile și cluburile sale de plajă elegante, dar și pentru prețurile foarte mari. În Golful Napoli există însă o alternativă la fel de frumoasă și mai accesibilă: Procida. Insula se află la doar 40 de minute cu feribotul de Napoli și are ape limpezi, panorame largi, case viu colorate și mâncare italiană foarte bună. Cu toate acestea, rămâne mai puțin cunoscută și mai ieftină decât vecina sa, fiind potrivită pentru cei care vor să încetinească ritmul. Satul pescăresc Marina di Corricella este una dintre imaginile de neratat, cu clădiri pastelate care se văd cel mai bine de sus. Numărul mașinilor este limitat, iar cei mai mulți turiști vin din alte regiuni ale Italiei. Unii ajung aici și datorită filmului „Talentatul domn Ripley”, din 1999, filmat parțial pe insulă. La masă, Procida înseamnă fructe de mare, limoncello local și spaghetti alla pescatora povera, un fel cu anșoa cunoscut drept „spaghetele pescarului sărac”.

Mica insulă Luing, de pe coasta vestică a Scoției, este adesea ignorată în favoarea mult mai cunoscutei Skye, iar această discreție face parte din farmecul ei. Situată la aproximativ 26 de kilometri la sud de Oban, în Hebridele Interioare, se ajunge aici cu un feribot scurt de pe insula Seil. Luing are puțin peste 9,5 kilometri lungime, dar oferă destule motive de explorare. Comunitatea locală este formată din artiști, meșteșugari și câteva sute de locuitori, iar plimbările de coastă deschid priveliști largi spre mare. Atlantic Islands Centre este un loc potrivit pentru cei care vor să înțeleagă viața de pe insulă. Pentru iubitorii de natură, Luing poate fi o surpriză plăcută. Vidrele sunt frecvente, la fel și focile, iar în zori sau la apus pot apărea delfini, balene și marsuini.

(Euronews)