Acest splendid oraș spaniol e aproape gol pentru că toată lumea vrea să vadă Sevilla și Málaga

Jerez se află între Sevilla și Cádiz și are aproximativ 213.000 de locuitori. Localitatea s-a consolidat în epoca maură; atunci a fost ridicat și Alcázarul din centru, un vestigiu impunător al arhitecturii almohade din secolul al XII-lea. Particula „de la Frontera” („de la graniță”) trimite la zona-tampon medievală: Jerez se afla la hotarul dintre dominația creștină și cea musulmană. Această identitate dublă e vizibilă și astăzi: moștenirea islamică stă alături de urmele puternice ale culturii creștine, mai ales în tradiția ecvestră.

Echitația a căpătat un nou avânt din secolul al XIII-lea, iar aici s-a conturat și povestea calului cartuzian: rasa Cartujano, cu aptitudini remarcabile, a fost crescută în secolul al XV-lea de călugării cartuzieni. Poarta de intrare în arta ecvestră jerezană este astăzi Școala Regală Andaluză de Artă Ecvestră (fondată în 1973), iar Muzeul Trăsurilor din vecinătate prezintă cultura atelajelor. În mai, Feria de Jerez umple străzile de culoare: dans, muzică, costume somptuoase și parade ecvestre marchează una dintre cele mai vibrante perioade ale anului.

Patrimoniul construit e la fel de bogat. După zidurile Alcázarului și grădinile sale mediteraneene, merită vizitată catedrala gotică; din turn se deschide o panoramă superbă asupra orașului. Repere emblematice sunt și mănăstirea Santo Domingo și biserica San Miguel. Deși epoca creștină a rescris multe, atmosfera lumii arabe rămâne prezentă: la Hammam Andalusí – Baños Árabes, aburii și faianța fac trecutul aproape tangibil. Jerez este unul dintre cele mai autentice spații ale flamencoului – mulți susțin că aici s-a conturat una dintre cele mai „pure” expresii ale genului. În Palacio Pemartín funcționează Centro Andaluz de Flamenco, un pol al documentării și conservării, dar trăirea deplină se întâmplă seara, în taverne și peñas: o chitară, o voce, câteva mese – de pildă la Tablao Puro Arte – și ești foarte aproape de acea intensitate emoțională care definește flamencoul.

Și, desigur, există sherry-ul, mândria orașului. Vinul fortificat produs aici explică și vechiul nume arab al locului, „Sherish”. Harta bodegilor e densă: Tío Pepe e cel mai cunoscut punct de vizitare, cu tururi care explică istoria cramei și sistemul solera, iar Bodegas Tradición adaugă o notă unică prin excelenta colecție privată de artă, cu lucrări ale marilor maeștri spanioli. În pofida tuturor acestor atuuri, Jerez a evitat capcana supraturismului. În timp ce Sevilla primește anual aproximativ 3 milioane de vizitatori, iar Cádiz peste 300.000, la Jerez – aflat între cele două – ajung în jur de 115.000 de turiști internaționali pe an. Rezultă un echilibru rar: nivelul atracțiilor amintește de un oraș mare, dar experiența rămâne calmă, autentică și la scară umană.