Orașul de sub oraș: piscine, parcări și adăposturi ascunse sub o capitală europeană

Nu este un singur „oraș subteran” continuu, ci o rețea uriașă, construită și extinsă de-a lungul deceniilor. Helsinki valorifică roca dură aflată aproape de suprafață încă din anii 1960, când tot mai multe funcții urbane au început să fie mutate sub pământ. Astăzi, aproximativ 200 de kilometri de tuneluri tehnice găzduiesc conducte de apă, rețele de termoficare și răcire, cabluri electrice și alte instalații. Amplasarea lor în rocă eliberează teren la suprafață și permite lucrări de întreținere fără intervenții repetate asupra străzilor.

PISCINE, MAGAZINE ȘI MUZEE SUB PĂMÂNT

Lumea subterană a Helsinkiului nu este însă rezervată infrastructurii tehnice. În centrul orașului, pasaje pietonale leagă gara centrală de zone comerciale precum Forum și Kamppi, formând o rețea prin care localnicii pot traversa o parte a centrului fără să iasă la suprafață. De-a lungul traseelor se află magazine, servicii, parcări și acces la metrou și la terminalul de autobuze din Kamppi. Tot sub nivelul străzii se găsesc spații culturale și de agrement. Muzeul Amos Rex își desfășoară o mare parte din expoziții în săli subterane, ale căror forme se ridică la suprafață sub forma unor volume ondulate în piața Lasipalatsi. Leikkiluola este, la rândul său, un spațiu de joacă amenajat în rocă. Unul dintre cele mai spectaculoase exemple rămâne centrul de înot Itäkeskus, unde funcționează o piscină construită direct în stâncă, cu bazine, saune și spații pentru sport. La prima vedere este doar un centru de agrement, dar are și o a doua funcție: poate deveni adăpost de protecție civilă.

900.000 DE LOCURI ÎN ADĂPOSTURI

Această utilizare intensă a subsolului are și o dimensiune mult mai serioasă. Helsinki dispune de aproximativ 5.500 de adăposturi de protecție civilă, cu o capacitate totală de circa 900.000 de persoane. Numărul locurilor depășește populația permanentă a orașului și permite protejarea inclusiv a celor aflați temporar în capitală. Majoritatea adăposturilor se află în clădiri, dar municipalitatea întreține și spații publice de mari dimensiuni săpate direct în rocă. În perioade normale, unele dintre acestea funcționează ca parcări, săli de sport, depozite sau zone de recreere. Într-o situație de urgență, ele trebuie să poată deveni adăposturi complet funcționale în cel mult 72 de ore. Pregătirea presupune eliberarea încăperilor, verificarea ușilor și ieșirilor, organizarea alimentării cu apă și a toaletelor, precum și punerea în funcțiune a sistemelor speciale de ventilație și comunicații. Inclusiv unele stații de metrou din centrul orașului pot servi drept adăposturi. Astfel, un loc care pentru un vizitator pare doar o parcare, o piscină sau o sală de sport poate face parte dintr-un sistem mult mai amplu de protecție civilă.

HELSINKI ÎȘI PLANIFICĂ ȘI SUBSOLUL

Orașul tratează subsolul ca pe o resursă urbană limitată, care trebuie planificată la fel de atent ca terenurile de la suprafață. Helsinki are un plan urbanistic subteran separat pentru această infrastructură, care protejează tunelurile existente și rezervă spațiu pentru proiecte ce ar putea fi realizate peste ani sau chiar decenii. Motivul este simplu: după excavarea rocii, o decizie urbanistică este greu de inversat. Un tunel amplasat greșit astăzi poate împiedica în viitor construirea unei linii de metrou, a unei parcări sau a unei instalații energetice. Planul actual include aproximativ 70 de noi rezervări de spațiu pentru proiecte viitoare. În același timp, Helsinki analizează extinderea accesului la parcările subterane și la tunelul de servicii din centrul orașului, pentru a muta o parte mai mare din logistică și trafic sub nivelul străzilor. Așa-numitul „oraș subteran” din Helsinki nu este, așadar, doar o curiozitate inginerească sau un sistem de adăposturi. Este o extensie planificată a capitalei, în care infrastructura tehnică, transportul, comerțul, cultura, activitățile cotidiene și protecția civilă împart aceeași lume ascunsă sub străzi.