Paradis tropical doar pe hârtie – când „insula de vis” te întâmpină cu saci de gunoi

Claudia Tavani, autoarea blogului My Adventures Across The World, a ajuns în zonă după ce a văzut numeroase recomandări, inclusiv în ghiduri turistice. A decis să petreacă două săptămâni aici, atrasă de descrierea care prezenta Bocas del Toro drept „unul dintre ultimele paradisuri tropicale din America Centrală”. În locul plajelor sălbatice și al colțurilor ascunse, spune că a găsit grămezi de gunoaie, iar „bijuteriile secrete” i s-au părut, de fapt, sufocate de turiști zgomotoși și grăbiți. Dintre plaje, doar Red Frog Beach i-a plăcut cu adevărat; pe celelalte le-a descris drept murdare.

Contextul este, oricum, delicat. Panama, iar în special zona Bocas del Toro, se confruntă cu probleme care afectează atât viața de zi cu zi, cât și turismul: tensiuni legate de bande, zone cu risc ridicat și furturi mărunte. În plus, până în iunie 2024 a fost instituită o stare de urgență, pe fondul protestelor violente; măsura a fost ulterior ridicată, însă pentru minori a rămas în vigoare o restricție de circulație pe timpul nopții. Demonstrațiile se pot transforma rapid în blocaje rutiere, ceea ce complică inclusiv drumul către aeroport, după cum a relatat Mirror.

Unul dintre cele mai apăsătoare aspecte rămâne gestionarea deșeurilor. În Bocas del Toro nu există un sistem public, finanțat de stat, de colectare regulată a gunoiului, astfel că unii localnici ajung să arunce deșeurile în râuri sau să le ardă. Situația este agravată și de faptul că vizitatorii produc disproporționat de mult gunoi, potrivit expertei în mediu Sarah White. Au existat totuși și inițiative locale: din 2017 nu mai sunt folosite pungi de plastic, iar un centru de reciclare a fost înființat, însă presiunea rămâne ridicată. În încercarea de a reduce impactul plasticului, antreprenorul canadian Robert Bezeau construiește din 2012, în zonă, un mic „sat” realizat din sticle. Cel mai spectaculos proiect al său este un „castel” de patru etaje, de aproximativ 14 metri înălțime, construit din circa 40.000 de sticle PET, care funcționează și ca spațiu de cazare. Chiar și așa, inițiativa nu poate rezolva, de una singură, o problemă de asemenea amploare.

Tavani a atras atenția și asupra unui detaliu esențial pentru orice călător: apa potabilă nu ar fi sigură. Spune că, deși a fost atentă, a făcut totuși o infecție. A menționat și un alt fenomen îngrijorător, respectiv comerțul cu stupefiante, despre care afirmă că se resimte puternic în zonă. Imaginea care a șocat-o cel mai mult a rămas însă cea legată de gunoi: chiar dacă există un minim de infrastructură, orașul i s-a părut extrem de murdar, cu saci de deșeuri pe străzi și oameni care aleargă după mașina de gunoi, de teamă că nu vor mai prinde următoarea colectare.

După zece zile, a renunțat la căutarea plajei „perfecte” și a plecat spre Costa Rica, despre care a scris mult mai entuziast. Spune că i-a depășit așteptările: a explorat păduri, a urcat spre cratere vulcanice, a făcut rafting și snorkeling și a întâlnit oameni amabili și primitori. Cea mai frumoasă amintire a legat-o de Parcul Național Corcovado (în video). Din Puerto Jiménez, a mers pe jos, într-un decor liniștit, traversând râuri, plimbându-se pe plaje și observând animale precum furnicari și maimuțe. Totuși, nici aici curățenia nu este garantată peste tot: pe o plajă foarte populară din Costa Rica, Playa Manuel Antonio, unii utilizatori TripAdvisor au descris experiența ca fiind aglomerată și murdară.