Paradisul superb de coral unde doar 400 de turiști pot intra odată

Situată în Marea Tasmaniei, la aproximativ 600 de kilometri de coasta continentală a Australiei, Lord Howe aparține administrativ statului New South Wales. Are o suprafață de doar 14,5 kilometri pătrați și o populație permanentă de circa 400 de locuitori. Insula reprezintă vârful erodat al unui vulcan stins, format în urmă cu aproximativ 6,4–6,9 milioane de ani. În sud se ridică munții Lidgbird, de 777 de metri, și Gower, de 875 de metri, care dau peisajului un profil spectaculos. Această parte a insulei este dominată de versanți abrupți și păduri tropicale dense, în timp ce nordul, mai domol, este definit de plaje luminoase, lagune turcoaz și recife de corali.

Pe o suprafață restrânsă coexistă habitate foarte diferite, de la păduri umede până la zone de coastă, fiecare cu vegetația și fauna sa. Laguna de pe coasta vestică este protejată de cel mai sudic recif de corali din lume, a cărui existență este posibilă datorită curenților calzi care ajung aici din Marea Coralilor. Peste 70% din flora insulei este exclusivă acestui loc. Palmierul Kentia, una dintre cele mai cunoscute specii endemice, este cultivat intens și exportat ca plantă de interior. Sophora howinsula, cu flori galbene strălucitoare, și Olearia ballii, o margaretă de munte care poate ajunge la 1,5 metri, se numără printre plantele specifice insulei. Lord Howe mai adăpostește și 12 specii de orhidee, dintre care unele sunt endemice.

La fel de remarcabilă este fauna. Insula oferă refugiu pentru peste 130 de specii de păsări, multe rare sau endemice. Printre ele se află găinușa de Lord Howe, o pasăre care nu zboară și care, în anii 1970, ajunsese aproape de dispariție. Un program de conservare a reușit să salveze populația, care continuă să crească. Un alt simbol al insulei este insecta-baston Dryococelus australis, cunoscută și drept „homarul de pământ”. Considerată dispărută timp de 80 de ani, a fost redescoperită în 2001 pe o stâncă izolată din apropiere. Povestea ei a devenit una dintre cele mai sugestive dovezi ale fragilității, dar și ale rezilienței ecosistemelor insulare. Apele din jurul Lord Howe sunt la fel de valoroase. Reciful reunește specii tropicale și subtropicale, iar zona marină protejată include pești colorați, țestoase, rechini inofensivi și corali rari. Au fost observate peste 500 de specii de pești și 90 de specii de corali. UNESCO consideră această zonă una dintre cele mai curate și mai bine conservate din lume, datorită limitării accesului, reglementării pescuitului și implicării comunității locale.

La 20 de kilometri de insulă, în același sit al Patrimoniului Mondial, se află Piramida lui Ball, o stâncă abruptă de 562 de metri înălțime, lungă de 1.100 de metri și lată de numai 300 de metri. Insula, nelocuită la acel moment, a fost descoperită oficial la 17 februarie 1788 de locotenentul britanic Henry Lidgbird Ball, comandantul navei HMS Supply. El i-a dat numele lui Richard Howe, Prim Lord al Amiralității britanice, iar formațiunii stâncoase din sud i-a lăsat propriul nume. Primele familii de coloniști au ajuns abia în 1834.

Astăzi, Lord Howe este un model de conservare. Numărul turiștilor este limitat la 400 simultan, pentru a reduce presiunea asupra ecosistemelor. Deplasarea se face mai ales cu bicicleta, iar viața insulei se bazează pe energie regenerabilă, gestionarea atentă a deșeurilor, protecția speciilor endemice și controlul strict al speciilor invazive. Izolată, dar departe de a fi lipsită de viață, Lord Howe are o comunitate mică și activă, implicată direct în protejarea locului. Cei aproximativ 400 de locuitori susțin un turism bazat pe educație, limite clare și respect pentru un ecosistem care nu își permite excese.