Stațiunea futuristă din Franța pe care turiștii o redescoperă după 50 de ani

La aproximativ 30 de minute de Montpellier, pe litoralul mediteraneean, La Grande-Motte pare mai degrabă decorul unui film SF din anii ’70 decât o stațiune franceză tradițională. Și nu este o coincidență: aproape tot ceea ce se vede aici a fost proiectat ca parte a unui amplu experiment urbanistic. Potrivit The Guardian, povestea a început în anii 1960, când guvernul francez a lansat Misiunea Racine, un vast proiect de dezvoltare a litoralului din Languedoc-Roussillon. Într-o perioadă în care numeroși francezi își petreceau vacanțele pe Costa Brava, statul voia să dezvolte propriul litoral mediteraneean și să atragă aici atât turiști francezi, cât și vizitatori din nordul Europei.

Arhitectului Jean Balladur i s-a încredințat o porțiune de coastă nisipoasă și mlăștinoasă și libertatea de a construi, practic, un oraș de la zero. În locul blocurilor obișnuite, a imaginat o stațiune futuristă, inspirată inclusiv de călătoria sa din 1962 în Mexic. De aici provin clădirile-piramidă care au devenit simbolul orașului, cu forme inspirate de arhitectura precolumbiană. Balladur a împărțit orașul în două lumi distincte. În cartierul Levant domină piramidele masive și liniile ferme, în timp ce Couchant este alcătuit din clădiri mai joase, cu forme rotunjite și mai fluide. Geometria nu avea doar rol decorativ: construcțiile au fost orientate astfel încât să reducă forța vântului marin, să ofere umbră și să creeze condiții favorabile pentru dezvoltarea vegetației.

Orașul a fost gândit de la început și pentru pietoni și bicicliști. O rețea de pasarele și trasee separate permite deplasarea fără contact permanent cu traficul auto, iar printre clădiri au fost plantați mii de arbori. Astăzi, vegetația matură este una dintre trăsăturile definitorii ale stațiunii. Point Zéro, locul de unde a început efectiv dezvoltarea orașului, se află lângă una dintre principalele sale plaje. Succesul inițial nu a durat însă la nesfârșit. În anii ’80, La Grande-Motte a început să fie privită drept kitsch și demodată, iar arhitectura sa radicală nu mai părea deloc futuristă. Tocmai această imagine începe acum să se schimbe.

The Guardian remarcă o adevărată renaștere a stațiunii, alimentată inclusiv de generațiile mai tinere și de interesul tot mai mare pentru arhitectura modernistă postbelică. Designerul Simon Porte Jacquemus, care și-a petrecut aici vacanțele copilăriei, i-a dedicat colecția „La Grande Motte”, pentru sezonul primăvară-vară 2014, precum și o carte apărută în 2014. Astăzi, vizitatorii vin nu doar pentru plajă, ci și pentru a fotografia Grande Pyramide, biserica Saint-Augustin, teatrul în aer liber, pasarelele și sutele de balcoane geometrice. O stațiune creată în anii ’60 pentru a reprezenta viitorul a ajuns, paradoxal, să fie redescoperită tocmai pentru felul în care acel viitor își imagina că va arăta secolul XXI.