Toscana fără Florența și Siena: 4 insule spectaculoase unde poți scăpa de mulțimi

Toate fac parte din Parcul Național al Arhipelagului Toscan, care cuprinde șapte insule principale între coasta Toscanei și Corsica. Potrivit The Guardian, diferențele dintre ele sunt remarcabile: de la Elba, suficient de mare pentru o vacanță întreagă, până la Pianosa , o fâșie de pământ unde natura dictează aproape toate regulile.

Cea mai mare și mai cunoscută insulă a arhipelagului este și cea mai ușor de transformat într-o vacanță de câteva zile. Elba are aproape 150 de kilometri de coastă, golfuri cu apă transparentă, sate pescărești și un interior muntos străbătut de trasee de drumeție. Portoferraio păstrează urmele perioadei în care Napoleon a fost exilat aici, în 1814, iar fortificațiile și clădirile orașului amintesc și de trecutul său legat de familia Medici. Pentru liniște există însă locuri precum Cavo sau Nisporto, departe de zonele cele mai animate. Elba este și cea mai dezvoltată turistic dintre cele cinci: are autobuze, restaurante, numeroase unități de cazare și feriboturi frecvente din Piombino, astfel că poate funcționa fără probleme ca destinație în sine.

Giglio este mult mai mică decât Elba, iar farmecul ei vine tocmai din dimensiunile reduse. Feriboturile sosesc la Giglio Porto, un mic port cu case colorate, de unde se poate urca spre Giglio Castello, sat medieval fortificat aflat la aproximativ 400 de metri altitudine. A treia așezare importantă, Campese, se află lângă cea mai mare plajă a insulei. Între ele se întind dealuri de granit și vii cultivate în terase, din care se produce vinul local Ansonaco. Giglio poate fi explorată și fără mașină, iar traseele de coastă duc spre golfuri și plaje mai izolate. Este suficient de mică pentru o escapadă scurtă, dar suficient de variată pentru a nu se reduce la o simplă zi de plajă.

Capraia se află mai aproape de Corsica decât de coasta Toscanei și este una dintre cele mai izolate insule locuite ale arhipelagului. De origine vulcanică, are un relief abrupt, golfuri greu accesibile și puține drumuri, ceea ce o transformă într-o destinație excelentă pentru drumeții. Principalul sat se ridică deasupra portului, dominat de fortăreața San Giorgio, construită de genovezi. Dincolo de mica zonă locuită începe aproape imediat natura: poteci traversează tufărișul mediteraneean și urcă spre puncte panoramice deasupra mării. Nu este insula potrivită pentru cine caută complexe turistice și viață de noapte. Tocmai absența lor este însă principalul motiv pentru care Capraia și-a păstrat caracterul sălbatic.

Aproape complet plată, Pianosa arată radical diferit de vecinele sale muntoase. Din 1858 până în 1998 a găzduit o colonie penală, iar accesul strict controlat a avut un efect neașteptat: natura a rămas foarte bine conservată. Protecția continuă și astăzi. Regimul de acces pentru vizite turistice și naturalistice este limitat la 450 de vizitatori pe zi, repartizați pe mai multe categorii, cu anumite derogări, iar cea mai mare parte a insulei poate fi explorată doar în cadrul activităților autorizate. Există vestigii romane, catacombe paleocreștine și clădirile fostei colonii penale, iar pentru baie este deschisă Cala Giovanna, lângă sat. Nici nisipul, plantele, fosilele sau alte elemente naturale nu pot fi luate de pe insulă.