Strămoșii noștri îl considerau un remediu-minune, iar acum superalimentul românesc revine la modă

Cândva era firesc să folosim cornul și în gastronomie, iar astăzi revenirea lui se sprijină și pe date științifice solide: studii recente arată un conținut de vitamina C cuprins, în funcție de soi și maturitate, între 44 și 115 mg/100 g fruct proaspăt, cu valori mai ridicate raportate la unele genotipuri; totodată, niveluri de polifenoli și antociani sunt considerabile, explicând capacitatea antioxidantă a fructului.

Gustul ușor dulce-acrișor îl face extrem de versatil: din coarne se pot prepara dulceață, sirop, fructe deshidratate, dar și vin de fructe sau rachiu. În nordul Moldovei și Bucovina, tradiția „cornatei” – băutură obținută din coarne, zahăr și alcool – a rămas vie, fiind menționată ca băutură specifică României. Cornul este și un aliat al grădinii: înflorește foarte devreme, la sfârșit de iarnă sau început de primăvară, oferind nectar și polen prețios pentru polenizatori când alte surse lipsesc. În plus, este o specie rustică, rezistentă la ger și secetă, care se plantează atât primăvara, cât și toamna.

Recoltarea fructelor are loc, de regulă, din a doua parte a lunii august până în septembrie, când drupele roșii (sau galbene, la unele varietăți) se desprind ușor. Fructele au o perioadă scurtă de păstrare în stare proaspătă, așa că merită procesate rapid. Dincolo de tradiție, interesul actual pentru corn este alimentat de cercetări care inventariază compuși bioactivi precum acizii fenolici, taninurile, flavonolii și iridoidele, susținând utilizarea sa în alimentație și ca materie primă pentru produse funcționale.