5 arboretumuri superbe din România, unde primăvara își arată cel mai frumos chip

Parcul Dendrologic Simeria, din județul Hunedoara, are o suprafață de aproape 70 ha și o istorie care începe, cel mai probabil, în jurul anului 1750, cu prima atestare documentară din 1763. Amenajarea a preluat elemente de peisagism englezesc, cu trasee sinuoase și vegetație dispusă liber: cele 50 de parcele ale parcului, străbătut de râul Strei, în drumul său către Mureș, adună laolaltă poieni, dumbrăvi, alei, lacuri și izvoare, într-o complexitate peisagistică rar întâlnită. Stejari, salcâmi, plopi, platani, dar și bambus, nuferi albi și roșii, iederă, vițe cățărătoare și numeroase specii de magnolii conturează un peisaj de o valoare botanică remarcabilă, cu o varietate cromatică spectaculoasă în sezonul de primăvară.

Arboretumul Hemeiuș, aflat în comuna Hemeiuș din județul Bacău, are o suprafață de 50 ha și una dintre cele mai bogate colecții dendrologice din țară. Prima monografie a arboretumului inventaria 1.346 de specii de arbori, arbuști și liane, ceea ce, din perspectiva diversității, îl plasează pe locul al doilea la nivel național (după Simeria) și pe primul în Moldova. Originalitatea locului vine din suprapunerea a două „vârste” ale vegetației: pădurea bătrână de luncă, cu vegetație spontană, și speciile exotice introduse între 1880 și 1916, la care s-au adăugat arborii plantați după 1956. În jurul ansamblului Cantacuzino–Pașcanu–Waldenburg, clasat în patrimoniul cultural național, primăvara oferă cea mai limpede lectură a acestui peisaj stratificat, în care botanica și istoria se privesc, discret, una pe alta.

Dacă vrei un arboretum foarte aproape de București, cel din Chitila este una dintre cele mai la îndemână opțiuni, accesibil și cu transportul public (autobuz sau tren din Gara de Nord). Îl găsești pe marginea Lacului Chitila și are o suprafață relativ mică, de aproximativ 3 ha, însă tocmai dimensiunea lui îl face ușor de parcurs într-o plimbare de primăvară. Aleile, apropierea de apă și varietatea de arbori și arbuști ornamentali îi dau un ritm liniștit, fără să-i reducă interesul botanic. În parc există numeroase bănci pentru pauze pe malul lacului sau de-a lungul traseelor, iar facilitățile de bază (cișmele cu apă potabilă, coșuri de gunoi, locuri de joacă și piste de biciclete) îl fac potrivit și pentru o ieșire scurtă, dar reușită, în aer liber.

Arboretumul Bazoș, din județul Timiș, se întinde pe 62 ha și cuprinde 776 de taxoni, dintre care 231 sunt specii de rășinoase, organizați în colecții de plante lemnoase din America și Asia. Tot aici se află cea mai mare colecție de stejari din România, cu 19 specii, și una dintre cele mai importante colecții din țară pentru genul Carya, cu 8 specii. Primele lucrări de amenajare s-au realizat în perioada 1909–1914, la inițiativa proprietarului de atunci, contele Ludovic Ambrosie. În calitate de ambasador al Imperiului Austro-Ungar în Statele Unite, acesta a vizitat numeroase parcuri și arboretumuri americane și a inițiat crearea, pe moșia sa de la Bazoș, în jurul castelului, a unui arboretum după modelul celor văzute peste ocean.

Este unul dintre cele mai bine păstrate parcuri istorice din Transilvania, cu o vechime de aproape 300 de ani. Parcul dendrologic, înființat în jurul anului 1740 de familia Bornemisza, poate fi vizitat în curtea castelului feudal din comuna Gurghiu, județul Mureș. Într-un spațiu relativ concentrat, se vede limpede cum un parc istoric transilvănean poate funcționa și ca loc de plimbare, și ca lecție de botanică: traseele, raportul dintre vegetație și arhitectură, dar și scara calmă a ansamblului sunt puse cel mai bine în valoare tocmai primăvara.